Personalități vasluiene, repere ale spiritualității românești

Conștientizăm cu toții că Zilele Culturale ale Municipiului Vaslui se constituie într-un eveniment cultural important având ca fundamental scop cunoașterea patrimoniului istoric, cultural și spiritual al orașului și județului nostru. Vedem cum an de an instituții organizatoare de acțiuni dovedesc mai ales prin fapte că își împlinesc rolul pe care îl au, de păstrători ai memoriei locale cuprinzând istorie, știință, literatură sau orice altceva a creat cel ce cu mândrie vasluian își zice. Observăm de asemenea cum pe parcursul fiecărui an instituții precum Biblioteca Judeţeană “Nicolae Milescu Spătarul” , Muzeul Județean “Ștefan cel Mare”, Centrul pentru Conservarea Culturii Tradiționale, Palatul Copiilor, promovează valorile istoriei și ale culturii locale. Înțelegem că Primăria Municipiului Vaslui,  Consiliul Județean Vaslui sunt parteneri în organizarea de momente artistice și culturale, lansări de carte, întâlniri cu scriitori și muzicieni, concerte de muzică aparținând mai multor genuri, manifestări dedicate copiilor, toate menite să promoveze Vasluiului, să promoveze cultura vasluiană! 

E iarăși bun  prilej de a aduce un elogiu celor ce cu pasiune, devotament, pricepere, dăruire, au lăsat mărturii culturale dintre cele mai pilduitoare. De la începuturile istoriei și până în miezul anului 2023 încercăm a prezenta date biografice puține, dar suficient necesare pentru conturarea și înțelegerea unor destine profesionale, alegând criteriu de selecție aniversarea unui număr rotund de ani, decenii, secole… 

1673 se năștea Dimitrie Cantemir, Domn al Moldovei, mare cărturar, filozof, istoric, geograf, etnograf, compozitor, scriitor, om de știință. O figură exemplară a spiritualității românești, a cărui operă a însemnat atât o strălucită analiză a dezvoltării culturale anterioare, dar și abordarea unor domenii generatoare de idei, concepții noi. A fost un veritabil “homo universalis”. Realizează prima mare sinteză a spiritului românesc fiind considerat ultimul mare umanist european și cel dintâi iluminist. Dintre lucrările sale menționăm “Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea”(1698), ”Imaginea științei sacre”(1700), “Mic compendiu de logică generală” (1705), “Cartea științei muzicii după felul literelor”(1700). Celebre sunt și în timpurile noastre “Descrierea Moldovei”(1716), “Cercetarea naturală a monarhiilor”(1714), “Viață lui Constantin Cantemir”(1714-1716), “Istoria creșterii și descreșterii Curții otomane”, “Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor”(1722) sau “Istoria hieroglifică”(1705). Vasta lui erudiție dar și formidabila forță de creație impresiona lumea europeană, devenind membru al Academiei din Berlin, fiind primul român ce se bucura de o asemenea recunoaștere. După înfrângerea de la Stănilești ia calea exilului, consilier politic fiind la Curtea țarului până ultima clipă a vieții sale(1723). Trei secole și jumătate de la naștere, trei secole de la moarte! 

1768 (20 decembrie) se năștea la Roșiești, Veniamin Costache, cel ce avea să fie mitropolit, cărturar, traducător de cărți religioase. Evoluează repede în ierarhia bisericească fiind Mitropolit al Moldovei între 1803-1808, 1812-1842. A înființat Seminarul de la Socola, a ctitorit Academia Mihăileană, a trimis la studii în străinătate pe Gh. Asachi, Gh. Săulescu, a refăcut tipografia Mitropoliei, a tipărit numeroase cărți necesare școlilor și mănăstirilor. Este autorul lucrărilor “Noul Testament”(1831), “Învățătura dogmaticească”(1831), “Tratatul de existența lui Dumnezeu”(1831), “Istoria vechiului Testament”(1834), “Didahii”(1837), “Pidalion”(1844), semnează multe prefețe în care dezvoltă idei iluministe. 

1798, 4 martie, în comuna Roșiești venea pe lume filologul, folcloristul Gheorghe Săulescu. Urmează clasa de greacă a dascălului Gheorghe Patmiotul la Huși, cursurile Școlii Domnești din Iași, urmate de cursurile superioare la Chios(Grecia) și studii gimnaziale la Cernăuți. După definitivarea studiilor funcționează ca profesor de limba română, de istorie universală, de logică la Școala Trei Ierarhi din Iași, profesor la Academia Mihăileană din Iași. Descoperim că Săulescu a fost redactor al revistei “Albina românească”, bun colaborator al unor publicații precum “Gazeta Transilvaniei”, “Spicuitorul moldo-român”, “Almanah pentru învățătură și petrecere”. Cunoscut și apreciat în vremea sa pentru numeroase materiale didactice, manuale de gramatică pentru învățământul secundar dar și  pentru alte lucrări precum “Fabule în versuri sau poezii alegorice”, “Hronologia și istoria universală prelucrată pe scurt”. 

În 1813 într-o veche familie boierească se năștea în ținutul Vasluiului Teodor Rășcanu, om politic ce a avut o contribuție deosebită la mișcarea premergătoare anului 1848. Împreună cu alți revoluționari protestează împotriva Ocârmuirii la Iași, în 5 iunie 1846. Era secretarul dar și cel mai activ membru al “Asociației patriotice”, coordonând activitatea(ilegală) de la moșia Holmu. În toamna lui 1846 guvernul descoperă locul unde se organizase asociația, Theodor Rășcanu izbutind să scape și să ajungă la Paris, alăturându-se acțiunilor Societății Studenților Români. Întors în țară în anul revoluționar 1848 participă la întrunirile românilor de la Sibiu și Blaj. 

1838, 2 februarie, Vutcani, Gheorghe Dima se năștea spre a deveni muzician, interpret, profesor. Absolvă cursurile Conservatorului ieșean în 1867, devine angajat al instituției până în 1877 după care intră în învățământ. Pe lângă activitatea didactică s-a remarcat ca interpret(bariton) desăvârșit cântăreț al melodiilor bisericești. A colaborat cu Gavril Musicescu și Gr. Gheorghiu la transpunerea și publicarea “Anastasimatarului” în notație liniară. Lucrarea în opt volume a reprezentat un eveniment de muzică corală bisericească, tipărirea ei a durat aproape cinci ani, beneficiind de sprijinul episcopului Melchisedec. Din 1894 se dedică seriei de lucrări individuale cuprinzând heruvice, axioane, imne, legende și cântece populare. 

1838, 23 martie, Câmpina, profesorul, omul politic, filantropul Stroe Belloescu pășea în această lume, stabilindu-se în 1864 la Bârlad. Absolvent de cursuri Politehnice, cu diplomă de inginer, alege profesoratul, economisind din umila lui leafă spre a ridica biserici și școli întru luminarea fiilor de țărani. În 1910 construiește Casa Națională din Bârlad, dotată cu sală de lectură, unde se țineau conferințe, festivaluri, expoziții. Animator vieții culturale bârlădene, autor de manuale școlare, membru al Consiliului General al Ministerului Instrucțiunii Publice, de patru ori deputat, de două ori senator, membru și președinte al Consiliului General de Tutova, director al Spitalului Bârlad și Elena Doamna”, președinte al Ateneului local și al Ligii Culturale, membru al Uniunii Interparlamentare pentru Pace și Arbitraj. 

6 martie 1848, Gheorghe Panu, scriitor, junimist, om politic, memorialist, portretist se năștea undeva prin județul nostru. Etapele de școlarizare le parcurge în Iași, la Paris și la Bruxelles unde obține doctoratul în drept(1879). Întors în țară intră în cercul Junimii, colaborează la revista “Convorbiri literare”, publicând “Istoria critică a lui Hasdeu”(1872), “Studiul istoriei la români”(1874-1875), “Atârnarea sau neatârnarea românilor în diferite secole”(1872-1873). Se dovedește un bun memorialist și portretist în “Amintiri de la Junimea din Iași” și “Portrete și tipuri parlamentare”.

5 septembrie 1858 este data nașterii lui Alexandru Vlahuță, ce a pornit în lume din Pleșești. A fost profesor la diferite școli din țară, revizor școlar pentru județele Buzău și Prahova. A îndeplinit și alte funcții precum corector la Analele parlamentare, secretar al Comisiei industriale de pe lângă Ministerul Domeniilor, șef de birou la același Minister, referend la Casa Școalelor. A manifestat înclinații literare încă din timpul liceului, colaborând la renumitele reviste ale vremii: “Convorbiri literare”, “Familia”, “Luceafărul”, “Neamul Românesc”, “Pagini literare”, etc. Este fondator de reviste, împreună cu alți scriitori editând numere din “Sburătorul”, “Vieața”, “Lamura”. Creația sa literară cuprinde versuri reunite în volumele “Poesii vechi și nouă”(1894), “Iubire”(1896), dar și pagini de proză, note de călătorie(România pitorească). Este autorul primului roman psihologic din literatura noastră(Dan), semnează monografia “Pictorul Nicolae Grigorescu”. Fi-va membru de onoare al Academiei Române abia în 1948, la aproape 30 de ani după moartea sa. 

1868, 15 noiembrie, la Șurănești vedea lumina vieții Emil Racoviță, savant, academician, întemeietorul unei noi științe, biospeologia, fondatorul primului institut de speologie din lume(Cluj). Doctor în științele naturii la doar 25 de ani, este ales membru al Societății Zoologice din Franța iar în 1925 devine președinte al acestei societăți. La 29 de ani face parte din echipajul expediției către Antarctica, îmbarcându-se pe vasul Belgica, studiind flora și fauna continentului alb. Cercetează sistematic peste 1400 de peșteri din Italia, Franța, Spania, Austria, România, punând astfel bazele științei ce se ocupă cu studiul vieții din peșteri. Stabilit la Cluj, va conduce catedra de biologie generală de la Facultatea de Științe, va înființa Institutul de Speologie, fondează Societatea de Științe din Cluj pe care o conduce până la sfârșitul vieții. Ca o recunoaștere marilor sale merite științifice a fost ales membru al Academiei Române, iar în anii 1926-1929 este numit președinte al acestui for științific. 

Tot în noiembrie(23) 1868, în Bârlad se năștea Constantin Calmuschi, profesor, scriitor, monograf. A funcționat ca profesor și director al Gimnaziului “M. Kogălniceanu” Vaslui(1890-1893) și ne aducem aminte că sunt anii în care s-a ridicat clădirea gimnaziului, începând a funcționa în noul spațiu în septembrie 1893. Așadar a prins cei mai grei ani pentru istoria unei instituții, cu griji, sarcini colosale pe umerii săi în calitate de manager. A fost apoi profesor de istorie la Ploiești, Alexandria, Focșani, revizor școlar al județului Tutova. Autor a numeroase lucrări didactice, piese de teatru, studii asupra istoricului școlilor românești, studii de istorie literară. Remarcabilă este monografia folclorică “În Munții Neamțului”, interesantă prin valoarea documentară și artistică a cântecelor sau poeziilor de dragoste, impresionează rigoarea științifică a transcrierilor textelor culese, însoțite întotdeauna de numele informatorului și locul de proveniență. Din lucrările sale: “Din vremea Unirii”, “Gh. Asachi. Viața și activitatea lui”, “Geografia României și a țărilor vecine locuite de români”, “Principalele dări ale Moldovei și Țării Românești mai ales în secolul al XVIII-lea”. 

1878, Bârlad, 29 martie se năștea Elena Paximade, cunoscută prin pseudonimul literar Elena Farago. Orfană, nu reușește să-și termine studiile, găsește adăpost în casa lui Gh. Panu și în casa lui I. L. Caragiale. Cunoaște acum pe Coșbuc, Vlahuţă iar la îndemnul lui Iorga publică primul volum de versuri(1906). Stabilită la Craiova, va conduce Cercul cultural al orașului, cooptată fiind și în colectivul de redacție al revistei “Ramuri”. A fost director al Fundației culturale “Alexandru și Aristia Aman”. A tradus din Villon, Regnier, Verhaeren, a primit Premiul Adamachi, Premiul Academiei Române(1920), Premiul literar Femina(1924), Premiul Neuschotz, Premiul Național pentru Literatură(1938). Din 1909 devine membră a Societății Scriitorilor Români, din 1947 cetățean de onoare al Craiovei. Poeziile și povestirile ei au încântat generații de copii, ale ei sunt volumele “Patru gâze năzdrăvane”, “Ziarul unui motan”, “Într-un cuib de rândunică”, “Din traista lui Moș Crăciun”. 

1883, 11 iunie în comuna Țepu de lângă Tecuci venea pe lume etnograful Tudor Pamfile. A desfășurat activitate de folclorist, istoriograf și publicist la Bârlad(1906-1920). A fost profesor de istorie la Școala gradelor inferioare din Regimentul 3 Roșiori din Bârlad(1907), întemeiază în 1915 Academia Bârlădeană. Între anii 1918-1921 desfășoară activitate culturală la Chișinău. Înființează și conduce revistele “Ion Creangă”, “Miron Costin”, face parte din comitetul de conducere al revistelor “Florile dalbe”, “Freamătul”. Colaborează la “Analele Academiei Române”, “Convorbiri literare”, “Însemnări literare”, “Viața românească”. În scurta-i viață(moare în 1921) a publicat peste 25 de volume de proză și versuri populare, de tradiții folclorice. 

1883 la 5 august în Rusca se năștea Constantin Bedreag, fizician, profesor universitar. Studii universitare la Iași, la Sorbona. Discipol al lui G. Lipman în al cărui laborator lucrează și studiază electrizarea prin raze X. Doctoratul Ia Iași(1919), apoi profesor universitar la Cernăuți, iar din 1940 profesor la Universitatea din Iași. Efectuează cercetări fundamentale în principiul homologiei, sistemica elementelor chimice. A cercetat structura metalelor, spectroscopia atomică, realizează o nouă clasificare după numerele cuantice principal și orbital. Este autor de cursuri universitare, autorul “Bibliografia fizicii române. Biografii”. A fost membru al Academiei de Științe din Paris. 

1888, 7 ianuarie, la Bârlad se năștea pentru a deveni medic, microbiologie, profesor universitar Petre Condrea. În 1915 își ia doctoratul în medicină și chirurgie, urmează alte specializări în țară și în străinătate(Berlin, Paris). Îmbrățișează cariera universitară urcând toate treptele ierarhice, profesor de microbiologie la Facultatea de Medicină din Iași fiind din 1945. A participat la realizarea marii campanii românești de combatere a epidemiilor din primul război mondial, s-a preocupat de aspecte ale imunizării active în dizenterie și tetanos. Publică nenumărate lucrări și studii de specialitate. 

17 decembrie 1893 un alt om se năștea spre a fi medic neurochirurg și profesor universitar. Dumitru Bagdasar, va face Facultatea de Medicină a Institutului Medico-Militar(1919), va obține doctoratul în științe medicale. El este medicul care realizează pentru prima dată în țară intervenții chirurgicale pe sistemul nervos. Renumit chirurg cu operații pe craniu, pe măduva spinării, peste 2000 de bolnavi din țară și străinătate operați pe sistem nervos. În 1945 este numit ministru al sănătății, post pe care îl onorează până la încetarea din viață. Pentru meritele sale este ales membru de onoare al Academiei Române( post-mortem 1948),  iar în 1956 Clinica de Neurologie a Spitalului Central din București primește numele savantului care va rămâne în istoria științelor medicale românești ca fiind părintele neurochirurgiei românești. 

1898 Transilvania ni-l dădea pe Alexandru Mănciulescu, strălucit profesor, jurnalist, scriitor. A funcționat ca profesor și director al Liceului “M. Kogălniceanu” din orașul nostru. Autor de manuale de fizică și chimie pentru toate clasele. Sub autoritatea lui directorială apărut primul număr al “Anuarului liceului M. Kogălniceanu”(1929/1930). A înființat societatea culturală cu același nume cu elevii cursul superior al liceului, coordonând din această poziție editarea revistei “Vlăstarul” în care au debutat numeroși oameni de cultură și scriitori. A publicat volume de schițe și nuvele din care amintim “Povestiri” și “Tudor Dragomir”.

Trecem în secolul XX și ne oprim la anul 1903 când se năștea Octavian Mărculescu, profesor, doctor în științe istorice și literare, scriitor. Fost student a lui Vasile Pârvan, alege profesoratul, primind catedra de istorie de la liceul Kogălniceanu(1935-1948). E și director al unității de învățământ(1944-1947) într-o perioadă deosebit de grea pentru instituție și pentru educația românească. Colaborator la reviste de specialitate, cu numeroase apariții în “Învățătorimea vasluiană”, coordonator al penultimului număr al anuarului liceului(1945-1946). Studii erudiție despre Nicolae Milescu Spătarul, Vasile Pârvan, George Bacovia. Se numără printre puținii scriitori care au avut ideea întocmirii unei monografii a Vasluiului, “o operă de mari proporții, o frescă a vremurilor de zbucium și de prefaceri prin care a trecut școala, orașul și neamul”. 

26 octombrie 1903 în satul Lalești, comuna Puiești se năștea Dumitru Bârcă-Gălățeanu, profesor universitar. Inginer electrician cu diplomă obținută în 1930, cu specializare la Berlin efectuând lucrări de spectroscopie, frecventând cursurile de vară ale Universității. Profesează în învățământul universitar, își ia doctoratul în științe fizice(1937). Între 1949-1960 a efectuat cercetări în cadrul Academiei, în 1954 susține al doilea doctorat în științe fizico- matematice, devine doctor-docent în 1965. Și după pensionare rămâne în colectivul Institutului Politehnic București, fiind conducător științific de doctorat în fizică tehnică. Publică 57 de lucrări în volum și nenumărate articole în publicații de specialitate, abordând domenii ale fizicii tehnice. A primit Premiul Consiliului Central al Sindicatelor(1950), al Institutului Politehnic București(1960), Premiul I al Ministerului Învățământului(1965).  

1908, 8 aprilie, Voinești, Gheorghe Vrabie se pregătea să se facă cunoscut ca folclorist, etnolog, profesor universitar. Studiile universitare de literatură și filologie sunt continuate cu studii de specializarea Berlin. Obține doctoratul în filologie cu teza “Conceptul de poezie populară la români, o contribuție la relațiile româno-germane epoca romantică”. Întors în țară își începe cariera didactică avansând repede în poziția de lector la Catedra de istoria literaturii vechi, cercetător la Institutul de Istorie și teorie literară din București, apoi profesor de folclor la Institutul Pedagogic Pitești. Este președinte al Societății Folcloriștilor Argeșeni(1970), laureat al premiului Herder(1987). Autor a numeroase și valoroase lucrări și studii de folclor: “Balada populară română”, “Structura poetică a basmului”, “Proză populară românească”, etc. Colaborator al revistelor de specialitate, dar și al revistelor literare. 

1908, 26 mai în Gugești, Alexandru Obreja își urma destinul în această lume. Avea să fie geograf, profesor universitar. Publică prima lucrare în 1936, un studiu al așezării Gugești,urmat de un studiu asupra târgurilor din Moldova. Elaborează un interesant studiu de etnografie asupra populației Moldovei. Publică “Memoria continentelor, lucrare de evidențiere a contribuțiilor românești la lărgirea orizontului geografic al omenirii”, cursurile de “Metodică a predării geografiei” și de “Istoria dezvoltării geografiei  în România”. Este autorul “Dicționarului geografic al județului Iași”. A elaborat lucrări monografie destinate documentării în vederea sistematizării orașelor Dorohoi, Tecuci. Nu lipsesc articolele din diverse publicații de specialitate. A fost membru activ al Societății de Științe Geografice. După pensionare rămâne profesor consultant al Universității din Iași. 

La 2 ianuarie 1913 se năștea Ion Juvara, medic chirurg, profesor universitar. E nepotul renumitului chirurg Ernest Juvara(mort electrocutat în 1933). Absolvă facultatea de medicină în 1936, în 1938 devine doctor în medicină și chirurgie. Paralel cu activitatea practică din spital este atras de cariera didactică, ajungând conferențiar spitalul Caritas. A fost director al clinicii chirurgicale a spitalului “Dr. I. Cantacuzino”(1965-1985). Este autorul a peste 350 de lucrări, studii, articole. Este autorul științific a unor filme documentare de specialitate. În 1964 primește titlul de doctor docent, în 1969 este cooptat membru al Academiei de Medicină. A fost membru al Societății de Chirurgie din București(vicepreședinte, președinte 1967-1981), membru al Societății de Urologie, membru al Societății Internaționale de Chirurgie Cardiovasculară, membru al Academiei de Științe din New York, membru Academiei Chirurgicale din Paris, membru al Societății Italiene de Chirurgie, membru corespondent al Societății de chirurgie din Bulgaria. 10 noiembrie 1992 membru de onoarea al Academiei Române. Murea în februarie 1996. 

1923, 14 decembrie, Roșiești, căpăta viață Ion Agache. Avea să devină economist, profesor universitar. După terminarea facultății e încadrat asistent la Catedra de contabilitate a Institutului de Științe Economice din Iași, fiind în același timp director al Școlii practice de cooperație din Iași, apoi profesor la Școala Medie Tehnică de Comerț și la Școala tehnică financiară. Din 1962 e lector universitar, doctor în științe economice(1970). Expert contabil, cercetător, conferențiind la diferite sesiuni științifice, simpozioane, publică numeroase articole în publicații de specialitate. 

5 iulie 1923 în comuna Bogdana se ivea pe pământ românesc Constantin Bârcă, biolog, conferențiar universitar. Încă din timpul studenției(1949) este numit preparator la Catedra de Fiziologia Plantelor, este șef de lucrări(1957) la Facultatea de Științe Naturale-Geografie a Universității ieșene, iar din 1960 la Institutul de Pedagogie. Cursuri de perfecționare în URSS, documentare și cercetare în R. D. Germania. Autor a peste 85 de lucrări, studii, conferințe, articole în care abordează variate și interesante domenii ale botanicii, ecologiei, îmbunătățirii pajiștilor degradate din județele Vaslui, Bacău. 

1928, 26 februarie, Țibana(Iași)  primea viață de la bunul Dumnezeu preotul Ioan Olaru. Activează în învățământ prin satele Iașului și ale Vasluiului până în 1955, an în care se preoțește. Prin concurs ocupă postul de preot-administrator la biserica “Sf. Petru și Pavel” din Huși, iar odată cu înființarea județului Vaslui a venit ca preot paroh la biserica “Sf. Ioan” din Vaslui. Timp de 40 de ani s-a ocupat ca cele două ctitorii ale lui Ștefan cel Mare să fie bine gospodărite, întreținute și restaurate. La biserica “Sf. Ioan” a înființat un muzeu cu obiecte bisericești amintind de domnia lui Ștefan cel Mare. A contribuit la cercetarea Curților Domnești aflate în apropierea lăcașului de cult ridicat de marele voievod, a publicat numeroase articole în presa locală și centrală. Este autorul studiului “Orașul Vaslui în vremea lui Ștefan cel Mare și Biserica Domnească Sf. Ioan Botezătorul din Vaslui”. A colaborat la editarea “Cronicii Vasluiului: documente, oameni,  locuri, fapte”. A organizat în toamna anului 1990 sărbătorirea a 500 de ani de la construirea bisericii a cărei paroh a fost. 

1928, 20 martie, începea să trăiască într-o comună din județul nostru Cicerone Poghirc, lingvist, filolog, profesor universitar. Absolvent de Filologie clasică(1951, București) aprofundează cunoștințele la Universitatea din Leningrad(1959), luându-și doctoratul cu teza “Relațiile limbi vechi macedoneni cu greaca veche”. Prodecan al Facultății de limbi romanice, clasice și orientale, director general al învățământului universitar în Ministerul Învățământului, secretar și vicepreședinte al Societății de Studii Clasice, președinte al Societății de Studii Orientale, membru al Societății Române de Lingvistică, redactor responsabil al revistei “Studia et Acta orientalia”  sunt doar câteva din funcțiile onorante pe care le-a deținut. Contribuțiile sale la studiul limbii române prin comparație cu alte limbi au dat o serie de lucrări apărute sub egida Academiei, valoroase sunt și contribuțiile etimologice sau de istorie a lingvisticii românești. 

1933, 24 martie, Averești, Petrache Vârnă se năștea și devenea peste ani inginer viticol, cercetător. Mai întâi inginer viticol la I. A. S.Huși, apoi director al Întreprinderii Viei și Vinului din Vaslui. Doctor în științe viticole, susținând teza “Cercetări cu privire la optimizarea tehnologiei de producere a vinurilor roșii în podgoriile județului Vaslui”. Este autorul lucrărilor științifice “Soiuri noi și elite hibride de perspectivă de viță de vie create în județul Vaslui”, “Caracterizarea principalilor factori ecologici din podgoria Huși”, “Mică enciclopedie de viticultură”.    

1933, 25 septembrie, Blândești(Botoșani), se năștea Ioan Neamțu, inginer horticol, scriitor. Din 1959 va lucra ca inginer șef la G. A. S. Huși, iar din 1964 director al I.A.S. Huși devenită din 1989 S. C. Vidișamp S. A. A contribuit decisiv la extinderea și modernizarea suprafețelor viticole din podgoria Huși. A introdus plantațiile în platforme largi, în pantă, utilizându-se astfel la maximum suprafețele cultivate cu vie, soluție apreciată ca noutate pentru țara noastră. Prin aceste măsuri agrotehnice podgoria hușeană a devenit a patra din România sub aspectul suprafeței și producției. Singur sau în colaborare a scris “Monografia podgorii Huși”,  “Aspecte din viticultura plaiurilor moldovene”, “Eficiența economică a plantațiilor viticole din zona Moldovei”, “Sub zodia lui Bachus”, “Pion contra pion”(roman). 

Sculptorul Constantin Popovici originar din Codăiești se năștea la 1 februarie 1938. Debuta în 1964 la Bienala de pictură a tineretului. Mâinile artistului au sculptat numeroase monumente:

“Electricitate” de la barajul  Vidradu, “Victoria”(Vaslui), “George Bacovia”(Bacău), “Independența”(Oradea). Este realizatorul a numeroase busturi și monumente plasate în diferite orașe ale țării sau aflate în colecții particulare. Nelilsit participant la expoziții din țără și străinătate, distins cu premii și medalii, membru al Uniunii Artiștilor Plastici(1966). 

Chiar dacă născut în Iași(20 iulie 1938, Coropceni), profesorul Petrea Iosub avea să se dedice activității didactice în liceele județului nostru. Ca director de liceu și inspector școlar general este inițiatorul unui plan curajos de reformare a învățământului, punând accent pe reconstrucția rețelei de școli, obținând peste 40 de miliarde lei în perioada 1995-1996. Este animator al schimbării opticii și metodologiei inspecției școlare, al managementului în domeniu. Stimulează dotarea bibliotecilor din sistemul școlar arătând rolul lor primordial în pregătirea elevului și cadrului didactic. Ca redactor șef al ziarului local “Vremea nouă” are vedere în orientarea activității spre abordarea știrilor și dezbaterilor cu profesionalism și virulență, va deschide totodată accesul unor intelectuali de valoare în paginile jurnalului, va sprijini tineri talentați atât pe tărâm literar cât și jurnalistic. Este autorul lucrărilor “Fragmentarium I”(1998), “Fragmentarium II”(1999), “Elemente de arheologie metafizică”, colaborează la editarea monografiilor județul Vaslui(1972, 1980). A susținut peste 500 de comunicări participând la simpozioane locale, zonale, naționale, menținând legături neîntrerupte cu foruri academice și universitare,bucurându-se de aprecierea prietenia unor mari personalități. 

1938, 18 noiembrie, Miclești venea pe lume Gheorghe Ilașcu, maestru coregraf, culegător de folclor coregrafic, animator cultural. Ani la rând a  pregătit coregrafia vestitelor ansambluri și formații artistice “Stejărelul” din Pădureni, “Doina Prutului”(Murgeni), “Voinicelul”(Viișoara), “Floricica”(Lipovăț), etc. Cu ansamblurile acestea a obținut importante premii și a efectuat turnee în țară, în Franța, Belgia, Cehia, Germania. A primit medalia “Meritul cultural” Clasa I(1970). Cercetând zona etnofolclorică vasluiană a studiat, a strâns informații, a descris și a transcris nenumărate coregrafii folclorice, rezultatul acestei munci inedite regăsindu-se în  cărțile sale “Jocuri populare vasluiene”, ” Gândul mâței”, “Librete de dans tematic”. 

1943, 16 decembrie, Muntenii de Jos se năștea Corneliu Bârsan, jurist, profesor universitar. După ce obține doctoratul în drept la București, aprofundează studiile la Strasbourg. Îmbrățișează cariera universitară, având o strălucită evoluție cu numeroase titluri naționale și internaționale. Este autor a numeroase cărți și a peste 60 de studii, articole, comentarii de jurisprudență. Comunicări abordând teme din dreptul civil, dreptul familiei, internațional privat și comunitar în  reviste de specialitate din România, Franța, Germania. Membru al Curții Permanente de Arbitraj, director al Institutului Franco-Român “N. Titullescu – H. Căpitan”, președinte al Asociației Române de Studii Comunitare, afiliată la E SA Europa(Bruxelles). 

1948, 22 aprilie, sat Cârja, comuna Murgeni deschidea ochii văzând lumina lumii Gheorghe Cârjă, profesor, publicist, autor de manuale și culegeri de exerciții și probleme de matematică. A ocupat funcții de răspundere în învățământ, director de liceu, inspector de specialitate, inspector general școlar. Colaborator asiduu la “Gazeta matematică”, “Tribuna învățământului”. La centenarul Gazetei primește Medalia de aur și Diploma de onoare. În perioada 1995-1997 a realizat în cadrul studioului de televiziune local o emisiune de matematică pentru elevii de ciclu primar. Coordonează ani la rând concursurile interjudețene de matematică “Gheorghe Vrănceanu”, “Vasile Cristescu”. 

1948, 16 noiembrie, din Călinești(Prahova) pornea către ținuturile vasluiene Alexandru Poamă, profesor, scriitor, ziarist. Debutează în presă încă din anii studenției fiind colaborator al revistei “Opinia studențească” răspunzând de pagina sportivă. Filolog prin studii universitare, pasiunile literare nu vor întârzia să apară, așa încât numelui său adăugăm o serie de volume publicate: “Sorin și Sorina”, “Filigran”, “Jurnalul ui băiat cumintel”, “Chip dulce de copil”. Colaborator activ paginile publicațiilor locale și revistelor literare. Atras de fenomenul radio, devine colaborator extern la Radio Iași, redactor al emisiunii “Actualitatea sportivă” până în 1985. Stabilit în Vaslui, cu catedră de limba engleză la Liceul “N. Kogălniceanu”, nu va putea renunța la fascinanta lume a emisiilor undelor radio, va fi prezent și în emisiuni de televiziune, fiind printre primii redactori ai acestor canale masmedia de informare înființate în Vaslui. 

1953, 20 februarie, Murgeni, Ovidiu Cârjă își urma pas cu pas fratele mai mare, fascinat fiind și el de matematică. Va deveni profesor universitar, doctor în matematică, publicist. Este cercetător la Academie(filiala Iași), lector, conferențiar, profesor la Catedra de analiză matematică a Universității ieșene. Pentru activitatea științifică a primit numeroase premii din partea Academiei Române, Universității din Geneva, UCLA din SUA. A publicat peste 100 de lucrări în revistele de specialitate din țară sau străinătate. Numeroase participări la conferințe internaționale de matematică. 

1958, 22 ianuarie, se năștea Paul Zahariuc, jurnalistul, scriitorul viețuitor al prezentului nostru. Absolvent de studii superioare în specializările istorie contemporană, muzeologie, muzeografie și psihopedagogie. Activ în domeniul jurnalisticii, colaborator al multor reviste de specialitate, redactor al “Obiectivului de Vaslui”, adună mult peste 400 de articole(catalogate în baza de date a BJV), nenumărate studii de istorie locală. Pasionat de istorie, cercetând arhive naționale și colecții de biblioteci, scoate la iveală evenimente aparținând secolelor XIX, XX, tratând subiectele cu deosebită seriozitate, meticulozitate, rigoare științifică. Este autor de monografii, “Comuna Oșești – File istorie vasluiană”, “Comuna Ștefan cel mare”. Semnează “Cronici dejiste nefardate”, “Întâmplări din vremea Ciumei Roșii”, “Vaslui de la târg la oraș”, “Vremuri de pace, vremuri de război”. Zilele Vasluiului 2023 îl aduce pe Paul Zahariuc în fața iubitorilor de carte în postura de autor ce-și lansează volumul “Puncte de vedere anapoda : reportaje, interviuri, reflecții, aventuri proprii”. 

Îngăduiți a adăuga numele celor ce sunt comemorați în acest an: Dosoftei, Nicolae Milescu Spătarul, Al. I. Cuza, Gavril Musicescu, Alexandru Philippide, Gr. T. Popa, Radu Cernătescu, Nicolae Docan, Ernest Juvara, George Ivașcu, Theodor Rosetti… Suntem datori  a-i aminti chiar și în scurte și fugare enumerări,  pentru a-i aduce mai aproape de noi nu numai pentru faptul că sunt vasluieni cât mai ales pentru a-i cunoaște îndeajuns spre a nu-i pierde definitiv în nevăzutul ce ne separă de cei ce mers-au dincolo…  Recunoscători să fim așadar că memoria locală păstrează numele a sute de vasluieni care au trăit cu folos pentru urbea și nația lor, că prezentul este atent și adună la loc de cinste pleiadă de personalități, în timp ce viitorul așteaptă încrezător alte sute care vor veni sporind mereu zestrea spirituală a județului Vaslui. 

Mihaela Ochianu – Biblioteca Judeţeană “Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui 

Bibliografie : Aurel Zugravu, Petre Iosub, Ion Al. Angheluș – File de monografie(Întreprinderea Poligrafică Iași, 1973); Aurel Zugravu, Petrea Iosub – Vaslui: monografie(Editura Sport-Turism, București, 1980); Petru Necula, Mihai Ciobanu – Dicționarul personalităților vasluiene(Editura Cutia Pandorei, Vaslui, 2001); Mihai Ciobanu, Alexandru Andronic, Petru Necula – Cronica Vasluiului :  documente, locuri, oameni, fapte(Publirom, 1999); Bran Dumitru, Aurel Zugravu, Bauman Ion – Schiță monografică a orașului Vaslui(Comitetul Județean de Cultură și Educație Socialistă Vaslui, 1975); Traian Nicola – Valori spirituale vasluiene :  biografii (Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui, 2001); Vasilica Grigoraș – Fragmente de spiritualitate românească(Editura Oscar Print, București, 2001)