PS Ignatie: ”Tinerii Revoluției din 1989 au devenit cei mai minunați și autentici apostoli ai valorilor intrinseci și de nezdruncinat ale demnității umane!”
PS Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat slujba de pomenire a eroilor Revoluției din cimitirul Eternitatea din Vaslui.
Înaltul prelat a avut o evocare despre martirii evenimentelor din decembrie 1989, pe care îi asemuiește cu apostolii lui Isus, aceștia jertfindu-se pentru idealul de libertate.
“Ne aducem aminte cu profundă evlavie de martirii Revoluției din decembrie 1989. Relatările despre acest moment binecuvântat, în istoria recentă, a României sunt încă neclare. Doar un singur lucru este clar și nimeni nu îndrăznește să-l conteste: tinerii Revoluției din 1989 au devenit cei mai minunați și autentici apostoli ai valorilor intrinseci și de nezdruncinat ale demnității umane. Ei au crezut în libertate și în Dumnezeu, de aceea, fără să fie consiliați de cineva, au scandat din toate fibrele existenței lor morale: “vom muri și vom fi liberi. Libertate, te iubim! Ori învingem, ori murim. Cu noi este Dumnezeu! Dumnezeu există!”. Nu cumva această dimensiune spirituală a revoluției este cel mai puțin invocată și cel mai mult ignorată? Pentru martirii revoluției din 1989, cea mai eficace formă de eradicare a cancerului regimului totalitar comunist era aplicarea tratamentului chimioterapeutic, format din libertate și credință. Erau pătrunși eroii Revoluției 1989 de această convingere că diavolul roșu poate fi pulverizat și învins doar prin setea de libertate și de credință, ca dimensiuni esențiale ale sufletului uman”, a spus PS Ignatie.
Episcopul Hușilor a mai spus că avem obligația morală să nu ne uităm niciodată eroii Revoluției, cărora le datorăm libertatea de astăzi:
”Să nu uităm niciodată că eroilor revoluției din 1989 le datorăm faptul că astăzi suntem liberi, le datorăm faptul că astăzi putem să rostim în mod răspicat adevăruri incomode, le datorăm faptul că astăzi putem să ne trăim credința în mod nestingherit, le datorăm faptul că astăzi au aceeași valoare morală atât munca intelectuală, cât și munca fizică, fără să ne conformăm sloganurilor stupide și ilogice. Ne odihnim muncind sau noi muncim, nu gândim? (…) La 30 ani de la căderea cortinei de fier, așa cum Churchill numea comunismul în 1946, din păcate, nu mai avem deplina convingere că a căzut și cortina de fier din mințile unor foști sau actuali neocomuniști. A dispărut ca regim represiv, ca tentație ideologică încă se mișcă, în sensul insidios printre noi, luând chipul nostalgicilor sau al simpatizanților ideilor seculariste. Sunt suficienți, care, prin ostilitatea lor premeditată și prin intensitatea sonoră a mesajelor seculariste, discreditează credința și stigmatizează slujitorii bisericii, chipurile sub faldurile și legitimitatea dreptului la libertate de conștiință. Sunt cei cu reflexe totalitare, chiar dacă blamează regimurile represive, ei sunt cei care vor să contoleze gândirea și limbajul. Dacă ceva nu este conform calapodului lor mental, acestor seculariști, neocomuniști contemporani, ești automat expediat în zona calificativelor degradante, medieval, retrograd și antioccidental. Sunt cei care se încadrează perfect în tipologia umană descrisă extrem de realist de către un intelectual contemporan: “tipologia celui cu reflexe totalitare, ale secularistului, el face legile, el le încalcă, el corupe, el luptă cu corupția, el promite, el însală. Orice zice, fie dezice, fie contrazice în mod egal, fără să urmeze altă regulă decât interesul propriu. El ridică problemele, tot el le bagatelizează. Nu poate construi nimic pentru că tot în ceea ce face e doar agitație. E lipsă de plan, de incapacitate de sens, de neputință de a proiecta”. Vă asigur că nu pentru așa ceva au murit eroii Revoluției din 1989, ci pentru libertate și pentru credință. Ori de câte ori subminăm aceste valori fundamentale ale ființei umane, nu facem altceva decât să murdărimm, să maculăm memoria și jertfa eroilor Revoluției din 1989”.
