Pe malul stâng al pârâului Tutova, în apropierea confluenţei acestuia cu pârâul Lipova, se află aşezat satul Dragomireşti. Prin această localitate trece şoseaua ce leagă Bacăul de Bârlad. În anuarele din 1935 şi 1936 acestă biserică apare ca fiind construită în anul 1777, având o stare de conservare de mijloc. De-a lungul vremii biserica a fost reparată de mai multe ori. Una dintre aceste importante reparaţii a avut loc în anul 1839, când a fost refăcută bagdadia, argeaua acoperişului şi s-a acoperit cu şindrilă din lemn de fag, făcută din bardă. Tot atunci s-a făcut din nou masa altarului, clopotniţa şi catapeteasma, reparaţia fiind suportată de către enoriaşi. Catapeteasma veche a fost dăruită bisericii din satul Bleşca. De la această reparaţie s- a păstrat icoana hramului bisericii, amplasată deasupra intrării.
Biserica de lemn din Dragomireşti este tipică pentru secolul al XVIII-lea în ceea ce priveşte planul şi elevaţia. Având planul treflat, cu absidele laterale pe cinci laturi şi absida altarului decroşată, monumentul de la Dragomireşti este cu pronaosul dreptunghiular.
Pridvorul iniţial a fost deschis, decroşat şi amplasat pe latura de vest. Biserica şi-a păstrat forma originală la acoperişul din şindrilă bătută „în coadă de rândunică”, iar pereţii din bârne cioplite în muchii şi dispuse în cununi orizontale. Pridvorul, iniţial deschis, a fost acoperit din scândură, ceea ce nu permite să fie admirată lucrătura artistică a stâlpilor.
Pentru a da un efect decorativ streaşinei, meşterul şindrilar a găsit o soluţie cu totul originală. Pe ultimul rând de la streaşină a bătut o şindrilă, apoi a lăsat un spaţiu liber, repetând acest procedeu pe toată lungimea, obţinând astfel un splendid efect decorativ. Crucile vechi lucrate artistic şi amplasate la extremităţile coamei şi deasupra absidelor laterale, completează decoraţia acoperişului.
Ancadramentul masiv al uşei de la intrare are în partea superioară o splendidă decoraţie florală, sculptată în lemnul de stejar. Atât pronaosul cât şi naosul au bazele bolţilor octogonale, cu nervuri ce converg spre cheia de boltă în forma unui disc.
Strane vechi, decorate pe spătar cu motivul rozetei cu şase petale înscrise în hexagon, mobilează pronaosul. Strana arhierească, împodobită cu motive florale, dispuse în spirală pe cele două coloane ale spătarului. Trecerea în naos se face prin intrări marcate de patru stâlpi decoraţi cu crestături în formă de „unghie”. Stâlpii decoraţi pe ambele faţete sunt uniţi de un ancadrament cu trei bolţi.
Lăcaşurile icoanelor de la catapeteasmă au fost săpate în blănile de lemn. Uşile împărăteşti sunt decorate în tehnica sculpturii sparte, cele şase medalioane pictate fiind înconjurate de frunze, flori şi vrejuri ondulate. Pe stâlpul din mijlocul uşilor sunt dispuse spiralate viţa de vie, struguri şi frunze. Cromatica dominantă a picturii este purpura, verdele şi galbenul din pulbere aurie.
Biserica de lemn din Dragomireşti nu mai serveşte la oficierea cultului religios deoarece alături a fost construită o biserică de zid mult mai mare şi mai încăpătoare. La această biserică a existat o bogată zestre de carte veche românească, din care o parte au fost duse la Huşi, constituind colecţiile de carte cu valoare de patrimoniu national. Dintre bisericile de lemn ale Eparhiei Huşilor, monumentul de la Dragomireşti este păstrat şi conservat în bune condiţii, având un valoros inventar de cult.
