Mihai David ctitor de școală geografică ieșeană

de Mihaela Ochianu – Biblioteca Judeţeană “Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui

În anul în care se năștea Mihai David(1886, 31 mai), Negreștiul era în al cincilea deceniu de existență ca târg. Avea hrisov de întemeiere purtând pecetea lui M. Sturdza Vodă, căci în 1845 boieroaica Eufrosina Rosetti cerea stăpânirii dreptul a “deschide târg pe moșia sa în scopul de a înlesni desfacerea de rachiu, vin, păcură”. Comerțul acesta de mărfuri nu a schimbat prea mult fața micii așezări omenești, Negreștiul rămânând o comunitate cu existență patriarhală, în care principala sursă de viață continua să fie cultivarea pământului și creșterea vitelor. Se pare că pruncii erau sortiți a rămâne locului, blestemați a avea vieți identice ca trase la indigo, generații după generații rămânând legate de gospodăria și familia pe care și-o clădeau aici. Parcurgerea claselor învățământul primar era unica etapă de școlarizare ce o impunea obligatoriu și gratuit statul încă din vremea Principatelor lui Cuza. Școală de băieți cu 27 de elevi se deschisese din 1866, școală de fete se înființase în 1871, dar majoritatea părinților priveau procesul de învățământ ca pe o adevărată pierdere de timp, ferm convinși că prezența copiilor în bănci școlare le lăsa terenurile agricole nearate, recoltele neadunate, vitele nepăscute și neadăpate. Brațele de muncă ale copiilor lipseau de acasă din toamnă până-n miezul verii, câte  4-5 ore zilnic învățau să scrie și să socotească în loc să fie de ajutor la prașila întâi sau la mânatul oilor… Intuim că abandonul și analfabetismul ar fi atins cifre alarmante dacă sistemul de amenzi usturătoare nu ar fi fost aplicat părinților ce nu-și trimiteau copiii la școală. Și nu e greu de intuit că puțini dintre ei aveau posibilitatea și susținerea financiară a familiei pentru a-și continua studiile. Cu doar patru clase terminate erau înlănțuiți de pogoanele ce deveneau tot mai mici odată cu creșterea numărului descendenților.

Destin sumbru se configura și pentru Mihai David. Și el era amenințat a se pierde în mulțimea de anonimi muncind pământul moștenit, dacă  tatăl lui, un mărunt funcționar(factor poștal) nu ar fi înțeles că elevul cu rezultate excepționale la învățătură trebuia să “meargă” la o școală secundară. Și probabil nu neapărat pentru că dovedise prin note și fapte că era un băiețel ager la minte în comparație cu ceilalți colegi de clasă și de generație, nu musai pentru că  demonstrase  prin aceasta că pregătirea sa școlară nu se putea opri la acest stadiu. Ci mai ales pentru că părinții au întrezărit în el altceva decât un plugar cu două-trei animale în bătătura casei, pentru că au  avut încredere în copilul ce se străduia a se ridica prin învățătură deasupra celorlalți. Ce vor fi făcut, cum vor fi făcut tatăl și mama ale căror nume nu le cunoaștem, nici nu mai are deosebită importanță! Știm fiecare dintre noi ce e capabil să facă un părinte, fost-am majoritatea dintre noi și copil și părinte, simțit-am diferit dar intens  până unde  poate să ajungă sacrificiul părintesc urmărind binele progeniturilor. La doar 12 ani Mihai David părăsea meleagurile negreștene natale acceptat fiind ca bursier al Liceului Internat din Iași, ceea ce înseamnă că notele obținute la examenul de admitere l-au așezat printre primii nominalizați în lista afișată după corectarea lucrărilor. Își va păstra statutul de bursier pe toată durata celor 8 ani de studiu, mai mult de atât, va absolvi liceul ca șef de promoție al secției moderne(1906). E clar că poziția de cel mai bun elev nu a fost ușor de obținut sau de păstrat, a trebuit să învețe mult, constant, cu aceeași dorință de parcurgere a materiei nu doar la obiectele preferate ci la toate disciplinele.

Punem aceste excepționale rezultate pe seama interesului către cunoaștere a elevului Mihai David, dar trebuie să apreciem și corpul profesoral compus din cadre didactice cu vocație, nume precum N. Gane, Dragomir Hurmuzescu, Calistrat Hogaș, I. Ralet prestigioase personalități ale vremii, fiecare având strădanii împlinite pentru întărirea continuă a prestanței Liceului Internat din inima Moldovei.  Înființat în 1895 Liceul Internat Iași încerca să pună în practică un învățământ pe model englezesc, având personal didactic de elită și administra[ie perfectă. Clase de studiu, cantină, internat(dormitoare), biblioteci, laboratoare, anexe, Liceul Internat se transforma într-o adevărată uzină sau mai bine zis cazarmă cu reguli stricte în care militarii în termen erau elevii. Încă din primii ani de funcționare în liceu s-a creat o atmosferă de ordine, de carte și intelectualitate, posibile printr-un cumul de factori precum selecția riguroasă a elevilor proveniți din medii sociale, religioase, culturale, economice foarte diferite, un corp profesoral de excepție, dotări materiale care să asigure calitate procesului de învățare. Aici, în acest mediu descinde în 1898 Mihai David! În liceul a cărei uniformă era râvnită, visată de mii de școlari mici! Uniforma internatului ieșean motiva potențialii candidați cu mult înainte de admitere, elevii bursieri primeau gratuit cazare și masă, iar absolvenții aveau mari șanse a fi admiși în învățământul superior. Să nu uităm că dezideratul instituției de învățământ era “de a crea oameni întregi cărora să li se formeze și să li se dezvolte toate forțele sufletești, de a forma oameni cu mintea sănătoasă și armonic dezvoltată, oameni de caracter și voință”!

Nu trec ani buni ca Mihai David să devină student, în toamna lui 1906 se află deja în aulele studențești ale Facultății de Științe a Universității din Iași. Hotărâtoare pentru alegerea traseului profesional avea să fie lecția de deschidere a cursului de geologie a profesorului I. Simionescu. Se întâmpla în al doilea an de studenție, tânărul student naturalist fiind fascinat de personalitatea marelui dascăl. Iată impresiile sale rememorate peste ani: “ieșind aproape uluit de la această deschidere de curs, am pornit în neștire nu spre casa care era în partea de jos a orașului, ci spre dealul Copoului, unde în amurgul împurpurat al asfințitului, priveam cum se desfășoară departe creasta zimțuită a Carpaților cu transparențe de ametist… Și în acea priveliște cu sufletul atât de răscolit de ceea ce auzisem de la maestru, mi-am statornicit cărarea vieții, fiindcă până atunci nu eram încă dumirit pe ce drum de muncă să apuc”. După cursul lui Simionescu a știut ce i se, potrivește, a optat pentru științele despre Pământ, susținea în 1910 examenul de licență și în septembrie se integra în colectivul de cadre didactice al Liceului Internat Iași, predând cu plăcere și satisfacție disciplina numită și astăzi științele naturii. Poate că ar fi rămas până la pensie profesor de liceu, dar în 1912 Simionescu îl cheamă să suplinească postul de asistent al catedrei de geografie și paleontologie. În 1913 este numit preparator-desenator suplinitor la catedra de geografie, anul imediat următor ocupă postul de suplinitor al catedrei de geologie și paleontologie, suplinește și predă cursuri de Agrogeologie la secția agricolă. Nu uităm de postul de asistent al Laboratorului de studii geografice(1914), acesta fiind momentul de răscruce care a dat o nouă orientare căii pe care și-o alesese sub înrâurirea maestrului său. “Și iată așa a început între mine și profesorul Simionescu o legătură care în al doilea an de studiu geologic s-a întărit prin statornicirea mea în laboratorul condus de el. Și au trecut ani de rodnică ucenicie în care sufletu-mi s-a legat din ce în ce mai puternic de personalitatea sa, de la care nu puteai învăța decât numai binele și frumosul”. Sunt cuvinte pline de recunoștință pentru profesorul care și-a inițiat fostul student în cercetarea geologică sub toate aspectele, sub a cărui directă îndrumare și conducere își susținea apoi teza de doctorat. Tot la îndemnul lui Simionescu va trece ca suplinitor la catedra de geografie(1920) devenind peste 2 ani profesor titular.

Ce cuprind “anii de rodnică ucenicie”? Apar primele sale studii, publicate în “Buletinul Secției Științifice a Academiei Române”, în “Analele științifice ale Universității Iași”, materiale redactate atât în limba română cât și în franceză. Uimitoare este tematica lor căci tânărul cercetător  “debutează” în paleontologie, știința care studiază organismele fosilele animale și vegetale. “Note asupra unui craniu de rinocer din Terțiarul Moldovenesc”(1913), “Aceratherium austriacum Peter en Roumanie”(1915), “Notes sur les plante fossiles des couches pliocènes du Plateau Moldave”(1916), sunt lucrări de paleontologie bine primite mediul științific. Modul de abordare și de interpretare a materialului paleontologic(analiza valorii biostratigrafice, semnificație paleogeografica, corelări cu alte regiuni, clarificarea poziției punctelor fosile în succesiunea litologică) atestă un cercetător cu gândire științifică pătrunzătoare, deși era în perioada de formare. Primele două lucrări fac prezentări de craniu și de molari, analizând și scoțând în evidență caracterele anatomice și stabilind totodată perioada geologică în care animalul ar fi viețuit. Trebuie evidențiat faptul că lucrarea asupra plantelor fosile este considerată prima de acest fel din România, motiv pentru care  David devine deschizător al unui nou câmp(domeniu) de investigație paleontologică. Importanță este lucrarea de stratigrafie “Faits mouveaux pour la determination de l’age des argilles bassales du Plateau Moldova”(1916) căci  Mihai David prezintă primele rezultate ale cercetărilor sale ce formează tema tezei de doctorat.

Este evident  că teza de doctorat rămâne cea mai amplă lucrare din această perioadă, “Cercetări geologice în Podișul Românesc”, avea să fie prezentată în iunie 1919, iar publicarea ei în Anuarul Institutului Geologic(1922) avea să confirme valoarea științifică. Remarcăm distanța mare în timp de la momentul difuzării primelor rezultate până la finalizarea tezei de doctorat, trei ani calendaristici, însă nu credem că au fost destinați exclusiv cercetării, investigațiilor în teren sau studiului teoretic și experimental în laboratoarele facultății. Nici nu avea cum să fie așa, conform arhivelor militare Mihai David este participant activ în Primul Război Mondial, întrerupându-și activitatea universitară în 1916. Cu grad de căpitan în rezervă a cunoscut mobilizarea pe front, decorat fiind cu ordinul militar “Mihai Viteazul” pentru faptele excepționale de război soldate cu luarea de prizonieri. Presupunem că se va reașeza la catedră cel mai probabil prin noiembrie 1918, terminând așadar lucrarea într-un timp foarte scurt. Concluzionăm că studiul temei de doctorat a necesitat cercetări minuțioase în teren desfășurate în condiții extrem de grele, războiul neștergând urmele sale. Dar rezultatele s-au dovedit deosebit de valoroase! Cuprinzând 150 de pagini la care se adaugă rezumatul în limba franceză și 68 de titluri bibliografice, teza era structurată cinci capitole(morfologie, istoric, geologia regiunii, rezultate practice și concluzii) având ca anexe grafice o schiță geologică(scară 1:250000) și o secțiune geologică generală. Prin lucrarea de doctorat Mihai David devenea primul geograf român care a descris amănunțit aspectul geologic al Podișului Central  Moldovenesc. Sub aspect paleontologic merită scoase în evidență bogatele liste de faună și floră fosilă semnalate. Interesant de menționat este faptul că cercetările sale nu au fost de ordin strict teoretic, ci au urmărit și aspecte de geologie economică, de evaluare a resurselor minerale utile. Astfel se ocupă de problema apei(pe care o consideră esențială în dezvoltarea așezărilor omenești), semnalând prezența a două pânze acvifere, arată că rocile pot constitui materii prime, punctează prezența unor variate materiale de construcții(argile, nisip, gresii, calcare), relevând exploatările existente și preconizând altele noi. “Cercetări geologice în Podișul Românesc” se constituia într-o lucrare excepțională ce nu putea fi omisă ca sursă bibliografică cu toată interdicția specifică deceniului cinci a veacului trecut! Ulterioare teze de doctorat, studii de geologie și geografie făceau referire la această lucrare de referință  fără menționarea numelui autorului, dar chiar și așa, întreg mediul universitar și științific românesc atribuia “Cercetărilor geologice în Podișul Românesc” paternitatea lui Mihai David. 

Lesne este a înțelege că teza de doctorat a fost urmată de o lungă serie de studii, articole, note, comunicări, broșuri de popularizare, manuale școlare, cursuri universitare. Ce atrage atenția acum este faptul că toate abordează  aspecte din domeniului geografiei, majoritatea având caracter geomorfologic. Să explicăm ce înseamnă geomorfologie: e știință geografică a formelor de relief, cuprinzând originile, evoluția și procesele care le modelează. Geomorfologică e știința răspunde întrebării “de ce formele de relief arată așa?”. E o schimbare de profil cu solid suport profesional, cu siguranță e și dorința de afirmare, dublate, triplate de calități de cercetător harnic și inteligent, de pasiune pentru cunoașterea pământului românesc. Toate aceste componente ale personalității sale științifice au conferit întregii sale activități o notă distinctivă, care s-a reflectat atât în preocupările și lucrările sale cât și în profilul  imprimat școlii geografice ieșene pe care a creat-o și a îndrumat-o peste un sfert de secol.

În lucrările sale geografice Mihai David a folosit o concepție geomorfologică cu multe elemente originale, justificată de pregătirea sa geologică, întregită prin însușirea celor mai noi idei ale primelor decenii ale secolului trecut, între care cele ale lui Emm. Martonne lângă care s-a aflat de multe ori. De aceea, în întreaga sa operă, relieful este privit în primul rând ca o expresie a factorilor tectonici la care se asociază subordonat și ciclic rolul denudației(proces complex de nivelare a scoarței terestre sub acțiunea agenților geografici externi), concretizat în formarea platformelor de eroziune. Așa se explică faptul că el este unanim recunoscut că un distins continuator al școlii geologice-geografice din prima jumătate a secolului anterior.

 “O schiță monografică a Podișului Sarmatic din Moldova”(1922), “Regiunea Codrilor Bîcului față de Podișul sarmatic moldovenesc”(1922), “Relieful regiunii subcarpatice din districtele Neamț și Bacău – evoluția morfologică”(1932), “Relieful coastei Iașilor și problemele pe care le ridică sub raport geomorfologic și antropogeografic”(1941), “Geneza, evoluția și aspecte de relief din Podișul Transilvaniei”(1945), “Evoluția reliefului din masivul Bistriței Moldovenești”(1949) sunt lucrări cu un bogat conținut specific subliniind trăsăturile morfologice proprii regiunilor. Trebuie evidențiat faptul că lucrările sale au fost punctul de pornire în inițierea și aplicarea unui proiect de cercetare științifică extins la scară națională, fiind vizate studii în Munții Apuseni, Marele Podiș al Transilvaniei Intracarpatice, Regiunea codrilor Bâcului. Toate au reprezentat premiere ale științei geografice românești.

Problemele de regionare geografică se regăsesc în toate lucrările sale. Recurge adesea la comparații între diverse unități geografice, dovadă fiind nu doar publicatele studii și lucrări științifice ci și cursurile universitare de morfologie terestră și de geografie a României. Dacă primul curs devine lucrare de sine stătătoare prin cuprinderea informațiilor în “Geografia comparată a Moldovei”, cel al doilea a rămas în stadiul de “ciornă” parvenindu-ne sub forma notițelor luate de Constantin și Jana Martiniuc. Mai mult decât atât, foarte multe din precizările făcute de M. David cu multe decenii în urmă au intrat definitiv în circuitul valorilor științifice păstrându-și valabilitatea și astăzi. Profesorului David i se recunoaște meritul de a fi fost cel dintâi geograf român care s-a pronunțat pentru existența subcarpaților interni sau circumtransilvani. Termenii științifici specifici acestei științe nu sunt tocmai la îndemâna oricui, dar reținem că rămân în actualitate multe idei și probleme integrate concepției geomorfologice a lui M. David.  Chiar dacă studii recente au adus clarificări, modificări ale unor rezultate sau concluzii ale distinsului cercetător M. David, privite în contextul timpului în care au fost scrise, ele constituie o importantă treaptă în dezvoltarea gândirii științifice de specialitate. De altfel, adresându-se studenților săi avea obiceiul să spună  ” acestea sunt părerile mele. Însă dacă în viitor unul dintre dumneavoastră va ajunge la alte păreri și concluzii toate bazate pe cercetări atente în teren, voi fi fericit că ipotezele mele de acum au folosit elevilor mei să contribuie la progresul geomorfologie din țara noastră”.

Valoarea sa științifică avea să fie recunoscută de timpuriu, prin alegerea în 1922 ca membru al al Comitetului Societății Regale Române de Geografie, la 31 mai 1935 era ales membru corespondent al Academiei Române. La finele anului 1935(21 decembrie) îl regăsim în calitate de membru corespondent al Academiei Oamenilor de știință din România, exact peste un an(20 decembrie 1936) devenind membru titular. La 1 aprilie 1944 era numit membru permanent al Institutului de Geografie( la a cărui fondarea contribuie și el). Nu e trecut cu vederea că condus Secția Iași a Institutului, organizând cu regularitate ședințe de comunicări, prezentând el însuși lucrări originale și participând cu înaltă competență la dezbateri.

Să ne ıntoarcem în 1919, în încercarea de a “analiza” activitatea didactică a universitarului cu origini negreștene. Mihai David devenea doctor în geologie, peste trei ani Consiliul Profesoral din Universitatea Iași îl alegea profesor titular la catedra de geografie a Facultății de Științe din Iași. Încărcătură de atribuții didactice adună calendaristicul an 1922, Mihai David fiind simultan șef de lucrări la catedra de geologie și paleontologie, conferențiar de Agrogeologie, director al căminului de studenți. Plus catedra de geografie, patru posturi solicitante, presupunând nu doar cunoștințe de specialitate sau abilități de relaționare cu studenți aparținând diferiților ani de studiu, ci mai cu seamă concentrarea forțelor și priceperii pentru pentru organizarea temeinică a învățământului și a cercetării geografice. Putem aprecia ca benefice împrejurările care au impus deci ca Mihai David să-și desfășoare activitatea didactică în învățământul superior în două domenii ce-i drept înrudite, în domeniul geologiei(1912-1922, suplinind această catedră în 1928-1931, 1941) și în domeniul geografiei(1913-1944).

Vă propun să aruncăm o privire asupra programului săptămânal al profesorului Mihai David, răsfoind două Anuare ale Universității Iași. În 1926 era profesor la Catedra de geografie, director al Laboratorului de Geografie, pentru specialitatea geografie susținând lucrări practice(luni 8.00-10.30), prelegeri(marți 15.00-16.30), seminar(miercuri. 8.00-10.00). Pentru specialitatea geologie și agrogeologie avea prinse în programa studiu prelegeri de două ore săptămână. În 1929 preda geografia fizică, având curs miercuri, seminar joi, lucrări practice vineri și sâmbătă. Poate că acest program de muncă aproape infernal i-a dat posibilitatea de a crea o legătură între  geografie, geologie și științele naturii într-un sens mai larg pe plan didactic. Observăm îmbinarea celor două specialități manifestate vădit nu doar în cercetarea științifică prin elaborarea de studii ci și în munca la catedră prin implicare excepțională îmbunătățirea condițiilor de studiu oferite studenților.

În timp ce catedra de geologie era bine organizată și dotată încă din vremea lui Cobălcescu, catedra de geografie înființată mult mai târziu mai și rămasă fără titular ani la rând, se afla într-o stare precară cu toate străduințele lui Simionescu de a crea o bază materială. Iată de ce  M. David a fost nevoit să pornească de la un teren aproape gol în materie de organizare a Catedrei de geografie. Nici laboratorul nu era într-o stare mai bună, neavând “altă avere decât un dulap cu 100 de cărți și o singură cameră fără mobilier potrivit, fără material didactic”. Dezvoltarea materială și a patrimoniului imobiliar al Catedrei de geografie a fost posibilă odată cu numirea lui M. David ca administrator delegat(1926-1929) al universității din Iași. Responsabil cu achizițiile, investițiile materiale, profitând de creșterea numărului de studenți, obținea închirierea unei clădiri în strada Codrescu(nr. 11) unde va organiza Laboratorul de Studii Geografice, cu o sală de curs și lucrări practice, o bibliotecă, o sală de material didactic și cabinete pentru cadrele didactice. Muncă și eforturi substanțiale a depus M. David până când a reușit să mute(1934) laboratorul într-o nouă aripă a clădirii universității asigurând condiții optime procesului didactic și cercetării științifice. A organizat din temelie acest laborator transformându-l într-un Institut ce va face cinste universității din Iași, a inițiat demersurile necesare transformării catedrei de geografie în secție(specializare) distinctă a facultății. A ridicat necontenit calitatea actului didactic astfel încât sute de studenți au promovat examene de licență în această specialitate, mulți dintre ei întocmind lucrări de doctorat. Profesorului M. David i se datorează introducerea anului IV de studiu la secția de geografie în anul academic 1934-1935. S-a îngrijit constant de perfecționarea cadrelor universitare aparținând secției de geografie Mihai David și a sprijinit efectuarea unor stagii de specializare la Paris, insistând apoi pentru introducerea doctoratului în Geografie la Universitatea din Iași(1938-1944). M. David e universitarul, rectorul care a inițiat conferințele de geografie umană, de geografie regională, de geografie istorică, de topografie, de etnografie, urmărind și reușind în felul acesta  să organizeze un învățământ geografic de înaltă ținută și prin aducerea unor tineri profesori ce au dovedit cu trecerea timpului pasiune și devotament total pentru disciplinele create. Cu multilaterala sa pregătire profesională a introdus  la universitatea ieșeană cursuri noi, ce nu existau în nici o altă facultate de Științe Naturale din țara noastră: climatologia, hidrologia, geomorfogia sunt materii care au ridicat ștacheta științifică a facultății de științele naturii din Iași pe o treaptă similară cu aceea a școlilor superioare ale Europei apusene. Se poate afirma fără teama vreunei greșeli că profesorul universitar Mihai David a reușit să “ridice” o adevărată școală geografică aici la Iași, evidențiată la nivel național printr-un caracter precis și particular.

La catedra de geografie ocupată până în 1944 M. David a predat cursuri de geografie generală și de geografie a României. Deși nu a predat un curs complet de Geografie a României, M. David a organizat și  seminarul de Geografie a României în care studenții pregăteau și prezentau lucrări  cu subiecte din geografia patriei, mai ales că  M. David era  unul din profesorii care solicita studenților să efectueze cercetări în teren, în locurile natale. În timpul anului universitar dar mai ale în vacanțele de vară organiza excursii de studiu acordând o importanță deosebită aplicării în teren a cunoștințelor dobândite nu atât ca evaluare sau verificare cât mai ales pentru regăsirea, identificarea unor structuri geomorfologie ale unor regiuni cât mai variate ale țării. Discuțiile pe marginea acestor observări practice în teren erau foarte vii și cuprinzătoare, atrăgeau în egală măsură studenți și cadre didactice pentru că profesorul David aducea completări care uneori luau forma unor cursuri sistematice. Dealtfel, prelegerile profesorului David se distingeau prin claritate, logică impecabilă, totdeauna reușea să îmbine analiza profundă cu largi sinteze. Prelegerile universitarului Mihai David ținute la ore de curs, seminar, în laborator sau în mijlocul naturii ofereau studenților înțelegerea cauzală a realității geografice atât de complexe. Pe baza dezbaterilor din seminarii și a exemplificărilor profesorului cu stricte trimeteri la bibliografii de studiat, studenții ajungeau la o cunoaștere temeinică geografiei țării, căpătau deprinderea de a urmări literatura de specialitate, profesorul insuflându-le dorința de  a se menține la curent cu ultimele noutăți. Din laboratorul de studii geografice profesorul David a condus lucrări practice de topografie, a dirijat, coordonat lucrări practice de morfologie terestră, pentru această specializare baza teoretică didactică judicios concepută de el rămânând în uz și astăzi, studenții fiind inițiați în analiza geomorfologică directă și indirectă cu ajutorul materialelor cartografice întocmite de M. David.

Înțelegând importanța deosebită a geografiei ca disciplină de învățământ, M. David a apreciat că pe lângă calitatea profesorilor pe care îi pregătea la universitate, un rol important în au manualele școlare. A depus eforturi mari pentru asigurarea unei baze științifico-metodice concepând serii întregi de manuale de geografie. Zece manuale din care nouă au fost tipărite în primă ediție în 1933, celălalt ajungând pe băncile elevilor în 1938. Opt dintre acestea au constituit seria completă pentru învățământul liceal, iar două dintre ele erau destinate școlilor comerciale. Toate manualele au cunoscut numeroase reeditări până în 1943 și e bine de precizat că  întocmirea manualelor a ținut seama de de particularitățile de vârstă ale elevilor dar și  de corelația lor cu celelalte obiecte de studiu. Întreaga serie de manuale se remarcă prin bogăția informațiilor, prin stilul concis și atrăgător, materialul este prezentat într-o înlănțuire logică însoțit fiind de ilustrație bogată, perfect adaptată, adecvată. Interesantă este introducerea de mici lecturi geografice, bine alese, având menirea să stimuleze curiozitatea elevilor, gustul pentru descrierile geografice, dar și să le completeze cunoștințele. Contribuția directă a lui Mihai David la elaborarea acest manuale este mai mult decât evidență, majoritatea lecțiilor preluând material din cursurile și studiile lui. Calitate deosebită din punct de vedere științific au căpătat manualele destinate liceelor românești, valoroasă fiind contribuția lui M. David la perfecționarea învățământului geografic și la ridicarea prestigiului acestei discipline de învățământ.

Profesorul Mihai David a sprijinit inițiativa studenților de a înființa Societatea Geografică “Dimitrie Cantemir” coordonând, supraveghind îndeaproape elaborarea revistei “Lucrările societăți geografice Dimitrie Cantemiri” în care erau publicate cele mai importante dintre comunicările prezentate la sesiunile periodice precum și o serie de noutăți științifice privitoare la geografie, geologie, paleontologie, paleobotanică. Președinte de onoare al acestei societăți, sub diriguirea universitarului M. David pe parcursul celor cinci ani de apariție(1936-1941) acest periodic a devenit o publicație de specialitate ce se bucura de unanimă apreciere atât în țară cât și în străinătate.  Era firesc să se fi  atins un asemenea standard, atâta timp cât pentru profesorul David educația și știința se aflau pe primul plan, toate demersurile sale didactice  fiind subscrise acestor fenomene sociale fundamentale cu rol de transmitere a experienței de viață și a culturii către generație tinere. Nimic nu era imposibil de realizat, după cum niciodată tot ce înfăptuia nu era îndeajuns!

Activitatea de dascăl și educator a lui M. David a avut și alte fațete. Anuarul Universității Iași pe anul 1926-1927 îl menționează ocupând funcția de director al căminelor studențești, îngrijindu-se îndeaproape de problemele educative și organizatorice, depunând eforturi pentru amenajarea căminului din strada Păcurari și pentru asigurarea condițiilor materiale tinerilor studioși. Experiența acumulată, interesul demonstrat pentru gestionarea eficientă a bunurilor, fondurilor destinate studenților i-a permis să se ocupe de buna funcționare a căminelor și după 1934, de pe poziția de membru al Comisiei căminelor și cantinelor studențești. Bun organizator, cadru didactic universitar cu activitate didactică remarcabilă, M. David avea să fie cooptat de Fundația Regală pentru înființarea Școlii Superioare de la Miroslava Iași. Devine director(1937) al Regionalei Moldova, având în subordine și școlile primare din satele moldovene preocupându-se de îmbunătățirea procesului educativ. Cum în 1939 este numit director Regional al Serviciului Social din Ținutul Prut se va implica în rezolvarea unor aspecte esențiale din viața de zi cu zi a locuitorilor din mediul rural aparținător județelor Bacău, Bălți, Botoșani, Baia, Iași, Neamț, Soroca, Vaslui. A acordat atenție sporită organizării și sprijinirii căminelor culturale, a organizat cursuri de agricultură pentru săteni. Pentru corpul didactic primar a organizat conferințe pe teme geografice despre statul român, din dorința de a răspândi cunoștințele științifice a ținut numeroase conferințe publice, unele chiar la radio. Realizările i-au fost recunoscute și recompensate prin acordarea ordinelor “Coroana României” și “Meritul Cultural”, fiind singurul dintre academicienii cu origini vasluiene deținător al unor astfel de distincții de sorginte națională. Cu toate că decenii rând, după 1944, astfel de distincții Regale au fost dezavuate, iar cei cărora li s-au acordat au avut parte de multiple și grave privațiuni, valoarea și semnificația ordinelor respective cere a fi reconsiderată, în sensul că ele reprezintă atenția aparte a statului român( acela care existase la vremea respectivă), față de cei care au pus umărul la înfăptuirea unor deziderate naționale considerate prioritare de către guvernanții de atunci, indiferent dacă posteritate îi agreează sau nu pe aceștia din urmă.

Mihai David se distinge între savanții născuți în părțile vasluiene, prin aceea că i-a fost încredințată funcția principală în conducerea Universității Iași, a fost rector într-o perioadă politică extrem de tulbure(1941-1944), bulversată de grave evenimente cauzate atât de factori interni dar mai ales externi. Acceptarea acestei funcții survine în perioada în care România se angajase în al II-lea război mondial luptând împotriva Națiunilor Unite, a devenit gravă acuzație ce a determinat apoi încarcerarea lui pe durata patru luni și înlăturarea sa din colectivul universitar ieșean, forțat fiind să se pensioneze în 1945. Nu a contat că a avut de depășit greutățile generate de starea de război, fără importanță s-a dovedit perseverența și tenacitatea lui de a asigura derularea normală a activității academice într-o atmosferă politică mai mult decât incertă, continuând să intervină pentru obținerea de fonduri, ajutând studenții lipsiți de mijloace financiare, apărând interesele cadrelor didactice, dând dovadă de omenie și de curaj civic. Nu a avut nici o însemnătate că în primăvara lui 1944 când frontul sovieto-german s-a apropiat de Iași, rectorul M. David a fost nevoit să organizeze evacuarea universității cu tot personalul și cu toată averea materială, catedrele, laboratoarele, profesorii, studenții ajungând la Zlatna, în Munții Apuseni. În loc de apreciere, recunoștință pentru zbuciumul său, primea în 22 octombrie 1944 ordinul prin care era demis din funcția de rector, numărându-se printre primele victime ale epurării pe  motive politice.  Peste câțiva ani era exclus și din Academia  Republicii Socialiste România(1948) de parcă toată munca de cercetare se evaporare ca roua de dimineață odată cu ivirea zorilor… unei lumi a egalității comuniste.

A fost viață și după pensionare, activitatea științifică a continuat în cadrul Institutului de Geografie, dar și în cadrul unor instituții de cercetare și proiectare, M. David conducând studiile geotehnice asupra teritoriului municipiului Iași, efectuând cercetări privind prezența gazului metan în Podișul Moldovei, studii geotehnice asupra unor tronsoane din traseul conductei de aducțiune a apei de la Timișești. A lucrat la întocmirea unor studii de sinteză privind evoluția Carpaților Orientali, a pregătit și a lăsat în manuscris Geografia comparată a Moldovei. Decesul subit(26 iunie 1954) a curmat activitatea profesorului Mihai David, a lăsat neterminate alte 6 opere de o valoare deosebită. Chiar și la 70 de ani de la dispariție, Mihai David ne apare ca unul din ctitorii geografiei românești, el aducând o însemnată contribuție la dezvoltarea învățământului geografic de toate gradele și  îndeosebi a celui superior de la Iași. Aici a fondat o adevărată școală geografică pe baze geologico-naturaliste, a instituit o tradiție de învățământ și cercetare științifică, a inițiat o publicație geografică, a format și a încurajat numeroși tineri geografi. Brazda trasă de el a dat rod bogat! Elevii lui au continuat și au dezvoltat activitatea didactică și științifică, contribuind la rându-le la instruirea și educarea următoarelor generații și la cercetarea geografică a teritoriului României. În felul acesta, strădaniile lui M. David continuă să dea rod bogat și astăzi, se dovedește astfel că prin munca sa susținută și-a durat nemurirea în școala și știință românească.

Mihaela Ochianu – Biblioteca Judeţeană “Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui

Bibliografie: www.colegiulnegruzzi.ro; Gheorghe Iacob – Universitatea din Iași : (1860-2010) : Facultăți. Profesori. Școli Științifice(Editura Universității “Al. I. Cuza” Iași, 2011); Memoriile Secțiilor Științifice(Seria IV, tom. XI, nr. 1, 1988); Traian Nicola – Valori spirituale vasluiene : biobibliografii(Muzeul Județean Vaslui); Liviu Mărghitan, Ioan Mancaș – Membrii Academiei Române originari din județul Vaslui(Editura Multimedia Internațional, Arad, 2006); Anuarul Universității Iași(1926/1927, 1929/1930); Revista Repere Geografice(nr. 6/2011)