Prestigioasă personalitate științifică, Ioan Borcea a fost un viguros deschizător de drumuri în biologia românească nu doar pentru faptul că studiile universitare l-au adus în acest vast domeniu ci pentru că a creat o adevărată școală în știința românească, pentru că a fost un polarizator al științei. S-a remarcat ca zoolog, specialist în fauna Mării Negre, dedicându-și viața cunoașterii ecosistemelor marine, pasiune care i-a călăuzit pașii spre un domeniu nou în cercetarea românească, fiind de altfel fondatorul oceanografiei românești.
Ion Borcea și-a urmat studiile secundare și pe cele universitare la Iași, luându-și licența în științe naturale cu distincție în 1900. După un scurt stagiu în laboratorul profesorului Paul Bujor, tânărul de 22 de ani este trimis să-și continue studiile la Paris ca bursier al fondului “V. Adamachi”. Se pare că va relua anii de studiu similari cu cei făcuți în țară, căci în 1903 obține diploma de licențiat în științele naturii a Universității din Sorbona. Paralel cu aceste studii, dar și după terminarea lor, Ioan Borcea lucrează la teza sa de doctorat, beneficiind de baza materială a laboratorului de zoologie parizian și de cea a stațiunilor marine de cercetare de la Roscoff și Banyuls sur Mer(aici își făcuse stagii de pregătire și Emil Racoviță în 1891). În iarna anului 1905(30 decembrie) susține examenul de doctorat, lucrarea sa “Recherches sur le sisteme urogenital des elasmobranches” fiind apreciată de către marele savant Emile Haug drept un “model al geniului”, recomandată a fi publicată în “Archives de Zoologie experimentale et generale”. Elogios apreciată de profesorul său, lucrarea lui Borcea aducea o contribuție extrem de prețioasă în studiul morfologiei aparatului renal la vertebrate, și-i deschidea cariera universitară.
Se întorcea în țară în 1906 spre a ocupa catedra de zoologie a Universității din Iași, derulând o multilaterală activitate creatoare cu rezultate de valoare excepțională. Profesorul Ioan Borcea a predat timp de 31 de ani cursul de zoologie, un curs de concepție sintetică, cu o fermă orientare evoluționistă. A manifestat deosebită grijă pentru pregătirea teoretică a viitorilor cercetători și cadre didactice, pentru formarea unui orizont științific larg. Se știe că a introdus pe cont propriu predarea noțiunilor de biologie generală, a redus o parte din materia de zoologie în favoarea problemelor fundamentale ale biologiei generale. Astfel, studenți de ai secțiile de științe naturale, agronomie, geografie, erau formați în spiritul concepției evoluționiste , sintetice și sistemice. Cursurile sale erau apreciate nu numai de către studenți ci și de cadrele universitare, căci în prelegerile sale comunica lucruri esențiale, grupând faptele în jurul unor idei fundamentale ale biologiei. Folosea material didactic bine conceput și variat, era posesor a nenumărate proiecții.
Din 1906 până în1936 Ioan Borcea a desfășurat o muncă de adevărat titan, nu a neglijat cercetarea științifică sau activitatea didactică. Ca o prelungire a orelor de curs, seminarii, laboratoare, va iniția și organiza pentru studenți adevărate stagii de cercetare în teren, organizând anual în vacanțele de vară expediții cu rol de consolidare a cunoștințelor și de formare a viitorilor specialiști. Interesant este faptul că pe lângă activitatea universitară presupunând ore de predare, seminarii, laboratoare, pe lângă îndrumarea lucrărilor de licență sau doctorat, Borcea a avut preocupări în domeniul muzeologiei, reorganizând și redând publicului vechiul muzeu de istorie naturală al Iașului ce se afla în paragină la începutul veacului trecut.
Cercetătorul Ioan Borcea a efectuat cercetări științifice în diferite domenii puțin abordate la acea vreme în țara noastră. În domeniul hidrobiologiei marine va face muncă de pionierat în țară, trasând direcțiile de cercetare a vieții marine în Marea Neagră și în limanurile acesteia, înființează prima stațiune de cercetare marine, recrutează și formează primii hidrobiologi români ai Mării Negre. Inițiază cercetări de ecologie a viețuitoarelor marine, la nivelul populațiilor, a speciei și a biocenozelor. Prin aceste cercetări profesorul Ioan Borcea se situează va precursor al ecologiei moderne în România, alături de Gr. Antipa și Al. Popovici-Bâznoșanu. În cercetările biogeografice se preocupă nu numai de factorii ce determină dispoziția spațială a organismelor din apele sărate, salmastre sau dulci ci și de evoluția condițiilor cadrului fizic, studiind răspândirea vietuitoarelor pe glob. Se preocupă asiduu de entomologia aplicată și preconizează printre primii din România folosirea metodei biologice de combatere a dăunătorilor agriculturii și silviculturii. Efectuează studii vaste asupra sistematicii și biologiei peștilor din Marea Neagră, întocmește statistici de pescuit marin, studiază posibilitățile de dirijare științifică a acestui pescuit.
Cu privire la ereditate, Ioan Borcea a expus idei ce au multe puncte comune cu concepția genetică actuală. Așa este concepția asupra substratului proceselor ereditare, pe care îl consideră ca o structură funcțională fizico-chimică foarte complexă, specializată în determinarea dezvoltării individuale specifice. Avea convingerea că fizica, chimia, matematica vor aduce o contribuție esențială în cunoașterea celor mai intime procese biologice. Poziții înaintate ocupă Borcea și în probleme de metodologie. A respins categoric orice tendință vitală și finalistă în interpretarea fenomenelor biologice. Arăta de asemenea că teoriile și ipotezele sunt relative și corespund timpurilor lor, explica adesea că aceste teorii se completează o dată cu perfecționarea metodelor de cercetare, a mijloacelor tehnice de investigație sau, de ce nu, se înlocuiesc cu alte ipoteze și teorii mai apropiate de adevăr. Știința evoluează!
Ioan Borcea este cunoscut și ca un pasionat și talentat organizator de cercetare științifică. A dezvoltat laboratoare, muzee, a condus mari expediții științifice pe mare și pe limanele peripontice. Dar creația cea mai impunătoare va profesorului Ioan Borcea este Stațiunea Zoologică Marină de la Agigea- Constanța pe care o întemeiat în martie 1926 și pe care a condus-o până la moartea prematură. Aici au venit în contact cu cercetarea vieții marine numeroși studenți, aici au crescut aici au crescut mai mulți cercetători, cărora profesorul Borcea le cerea desăvârșită corectitudine științifică, le stimula spiritul de inițiativă, le pretindea să fie oameni de caracter. Pe lângă cercetătorii permanenți ai stațiunii aici au lucrat numeroși cercetători din țară și străinătate, stațiunea marină câștigându-și un renume mondial trainic.
Examinând direcțiile în care s-au dezvoltat biologia, ne dăm seama cât de înaintată, avansată a fost concepția biologică a lui Borcea, profesorul luptând pentru dezvoltarea studiilor de evoluționism, de ecologie, zoogeografie, entomologie, genetică, hidrobiologiei, parazitologie, toate acestea devenind ramuri puternice ale biologiei de mai târziu. Iar lupta o ducea pentru progresul științei și al culturii, pentru aplicații practice ale științei !
Mihaela Ochianu – Biblioteca Județeană “Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui
Bibliografie : wikipedia.org; cimec.ro; Memoriile Secțiilor Științifice(Tom II, 1979)
