De ești plecat prin lumea largă așează printre lucrurile de folosință în bagajul de călătorie o ie românească, îmbracă cu mândrie în peregrinările tale cămașa aceasta, simbol al identității noastre culturale! Poart-o mai cu seamă pe 24 iunie căci această dată din calendar are o triplă semnificație în cultura și spiritualitatea românească. Trei motive de sărbătoare pentru omagierea cărora un român adevărat e motivat să îmbrace măcar piesa centrală a costumului popular românesc. E ziua universală a iei! Așadar cu bluza asta de sărbătoare mergi la biserică pentru că ortodoxismul celebrează nașterea Sfântului Ioan Botezătorul! Iar după slujbă(sau înainte) amintește-ți că românul de pretutindeni vorbește astăzi despre Sânziene sau Drăgaică.
Ia vine din trecutul nostru ancestral, informațiile existente bazate pe surse istorice evidențiază faptul că acest tip de îmbrăcăminte ar fi fost prezent printre obiectele de vestimentație încă din perioada culturii Cucuteni (5500-2750 i.Hr.). Ia e adânc încrustată în piatra Columnei lui Traian și pe monumentul de la Adamclisi, e prezentă în Cronica pictată de la Viena, document elaborat la 1330 conținând nu mai puțin de 147 ilustrații sursă pentru istoria culturală a secolului al XIV-lea. E reprodusă în picturile artiștilor români, Tonitza, Ressu, Grigorescu, Rosenthal. Aman, Șirato. Leca, Luchian, Theodorescu-Sion, Pop de Szathmari, penelurile lor surprinzând frumusețea și varietatea cămășii populare feminine. Știm cu toții că Henri Matisse este autorul celebrei picturi “La blouse roumaine”. Cum de a descoperit taman bluza românească? Pictorul francez primea o colecție de ii românești de la prietenul său Theodor Aman, artistul avea să fie fascinat de motivele ornamentale cusute cu migală, drept care va lucra timp de șase luni realizând numeroase schițe la fel de splendide ca și varianta finală. Ia noastră continua să fie sursă de inspirație pentru artiști activând în domeniul modei. Foarte aproape de timpurile noastre, în anul 2006 un vestit designer, Jean Paul Gaultier, dedica o colecţie întreagă portului tradiţional românesc, în anul 2008, Oscar de la Renta folosea imprimeuri şi texturi inspirate din ţinuta populară românească, iar în anul 2011 Philippe Guilet crea o colecţie “100% couture, 100% modernă, 100% românească cu artizani și artişti români“. Revenind în granițele noastre, printre creatorii de modă români care au acordat un loc pe podium iei tradiționale putem enumera pe Ingrid Vlasov, Adrian Oianu, Valentina Vidraşcu, Andra Andreescu.
Fără a greși, putem afirma ca aceștia și alții asemenea lor, sunt demni de admiraţie și respect, deoarece conduși de un puternic spirit naţional au creat minunate ţinute moderne impregnate de elemente tradiţionale româneşti. În același sens, condusă de puternicul sentiment național, o comunitate constituită prin intermediul reţelei de socializare facebook (denumită “La Blouse Roumaine”), reuşea să creeze în 2013 un eveniment special, declarând ziua de 24 iunie, “Ziua Universală a Iei“, zi în care femeile românce(și nu numai), sunt îndemnate, încurajate, sfătuite a purta ia noastră din străbuni, indiferent în ce colţ al lumii s-ar afla. Ia noastră reunește miracolul de a fi în același timp arhaică și modernă, simplă și complexă. Ea pică pe corp cu o grație divină, punând în valoare feminitatea fără a deveni stridentă sau ostentativă.
Ia românească a fost purtata de reginele României, ele sunt socotite primele ambasadoare ale portului popular feminin românesc. Regina Elisabeta(Carmen Sylva) a fost prima care a impus portul popular la Curtea regală. Poetă și mare iubitoare de cultură Regina Elisabeta purta adesea ii spectaculoase, obligându-le pe doamnele de onoare să adopte acest stil la evenimentele oficiale. Regina Maria a continuat această tradiție și a adus-o la nivel de artă și diplomație, căci suverana a transformat ia din costumul popular în brand de țară. Atitudine plină de demnitate și gingășie se revarsă din fotografiile publicațiilor românești de altădată. Regina inimilor noastre s-a fotografiat în ie și pentru marile publicații occidentale, a purtat ia în vizitele sale externe în Franța, Anglia, America și a demonstrat lumii întregi că veșmântul țărănesc are o eleganță aristocratică de neegalat.
Ce alte femei celebre au îmbrăcat ia făcând-o cunoscută admirată, râvnită dincolo de hotarele țării noastre? Amintim în grabă doar câteva nume feminine ale culturii noastre. Maria Tănase se înfățișa la Expoziția Internațională ecla New York(1939) și cânta în fața președintelui american purtând o ie autentică, brodată manual. Ea este artista care a impus ia ținută obligatorie de scenă cu expresie a sufletului românesc. Smaranda Brăescu apare în fotografiile epocii sale purtând costume populare din zona sa natală(Galați\Tecuci) refuzând uniformele rigide în favoarea identității românești. Exemplele pot continua, Elvira Popescu, Martha Bibescu, Ana Aslan, Marina Știrbei, Cella Delavrancea, Ioana Celibidache fiind adevărate ambasadoare ale iei românești.
Dacă e să facem un scurt istoric al evoluției iei, începem prin a spune că ia românească este principala piesă vestimentară din componența costumului tradițional românesc. Toate celelalte piese gravitează și competează aceasta piesă deosebită, alcătuind toate laolaltă, printr-o armonie cromatică și ornamentală unicitatea costumului popular românesc. Ia este un adevărat simbol național, motiv de mândrie pentru fiecare dintre noi, deoarece ia reprezintă trecutul, prezentul și trăinicia tradițiilor românești în viitor. Cea mai veche cămaşă ce poate fi încadrată în această categorie a iilor tradiționale, este un tip de ie sau cămașă întreagă, care avea o parte superioară continuată de una inferioară denumită “poale. Din această primă variantă evoluează mai târziu ia sau cămaşa cu altiţă și apoi ia sau cămaşa cu platcă. Evoluţia progresivă a materialelor din care a fost confecţionată ia românească este bine cunoscută, țăranii folosind la începuturi inul, cânepa, mult mai târziu bumbacul, borangicul și mătasea.
Ia tradițională trebuie privită și analizată, depăşind limitele unui simplu obiect vestimentar.
Dacă ne gândim la elementele de bază ce alcătuiesc compozițional ia, distingem umărul sau cusătura ce unește mâneca de părțile din față și spate ale iei, “încrețul”, “altița” (acea bandă lată, frumos şi bogat decorată pe mânecă care reprezintă elementul definitoriu al modelului și care nu se repetă în nici o altă parte a iei), “râurile”(acele benzi drepte sau oblice prezente pe piept și mâneci) și “bibilurile” sau “cheițele” (cusături de îmbinare a bucăților de material), putem afirma cu uşurinţă că, ia românească este Simbolul unei naţiuni. Din punct de vedere structural, ia e croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză, cu o deschizătură în partea de sus. Dacă ne referim la partea funcțională, ia este de fapt o cămaşă de sărbătoare, din pânză albă, bumbac, in sau borangic, împodobită cu diverse broderii.
O poezie cusută cu acul fiecare ie este o poveste unică unde pânza devine pergament țară așa colorată devine text. Femeia de la țară nu a cusut doar modele, a cusut dorurile rugăciunile, bucuriile și legătura sa cu natura. Arta cusutului s-a transmis din generaţie în generaţie la alta, dela mamă la fiică. Modelele broderiilor iei româneşti, diferă de la o zonă la alta. În Moldova se purtau “râuri costișați”, adică oblici. În sud s-au purtat “râuri verticale” multe și fine ca în Ilfov, sau “râuri copleșitori” compuși din motive late, căpătând nume, denumiri specifice de “codri” în Muscel. Pe malurile Oltului și în Oltenia, se purtau “râurii înfurcați” ca niște ramuri(stilizate sub formă de furci). Iile din jurul anilor 1900 de pe Valea Oltului, aveau mâneca acoperită de broderie fină, numită “tablă”. Tot în acea perioadă, iile din sud au fost îmbogățite cu fluturi (paiete) și fir metalic. În Bucovina erau folosite mărgele, în special pentru a îmbogăți “încrețul”. Ia de Suceava are culori sobre, plăcute, naturale, domină culori precum brun, cafeniu, negru, verde inchis.Cea de Câmpulung are în componenţa cromatică, roșu și negru și se lucrează cu fir gros, buclat, care dă volum cusăturii. În Vrancea, apare o geometrie puternică și culori tari, dar interesante: roșu, negru, albastru, verde, ocru dar și o croială specială a mânecii, efectul de spirală nefiind dat de “râuri costișați” ci de croiala mânecii, care este răsucită. În Vlașca(județul interbelic) și Ilfov se folosesc culori calde, mai multe nuanțe de roșu, auriu, ocru. Județul Romanați era vestit pentru frumusețea iilor, se folosea o combinație de albastru tare cu roșu și vișiniu în modele delicate, mici, dar de mare rafinament şi eleganţă. În Gorj, mai ales în nord, se folosește doar negru și ocru pentru “încrețit”, lipsa varietății cromatice fiind compensată de motivele foarte dinamice(ocolul morii, stele, spirale, coarnele berbecului, cârlige). În Argeș și Vâlcea, de asemenea apar compoziții monocrome, dar e vorba de roșu închis și vișiniu, mai rar doar negru.
Ia tradițională românească reunește frumos și unic conturate, simboluri profunde, elemente ce vorbesc despre soare și stele, despre pământ și flori, despre etape din existența umană sau etape din existența unui popor întreg. Vorbesc despre divinitate, dar și despre legătura minunată dintre om și natură, despre lupta dintre bine și rău, o luptă permanentă în care triumfă întotdeauna binele. Vorbesc despre iubire și respect, despre hora românească. Vorbesc nu numai despre viață ci și despre moarte, despre trecerea spre lumea de dincolo. Vorbesc despre succesiunea anotimpurilor, despre raportarea noastră a oamenilor la pământ și la cer. Vorbesc despre trecut și viitor. Vorbesc despre valoare și nonvaloare. Vorbesc despre noi, cu bine și rău, cu tot!
Mai spunem că trebuie, e imperios necesar să facem diferența dintre o ie tradițională autentică și cele oarecare pe care le aflăm la tot pasul, trebuie să ne educăm în a identifica elementele tradiționale incluzând materialele folosite, croiala și coloristica. O ie care nu e autentică poate fi confecționată la mașina de cusut, realizată din materiale sintetice, sau chiar poate fi brodată cu motive ale altor culturi (de exemplu, cu dragoni). În schimb, o ie românească autentică este mereu brodată manual, confecționată din materialele de bază, pânză de cânepă, borangic, in, arnici, lâniță și decorată cu motive tradiționale românești. De asemenea, o ie autentică va fi tivită și încrețită manual, iar pe dosul iei ar trebui să vedem nodurile firelor de la cusăturile brodate. O ie românească este nu doar muncă migăloasă e o lecție de istorie, însă pentru a o învăța avem nevoie de exercițiu și de timp. Fiecare dintre noi poate ajunge să facă diferența între ce este autentic și ce este fals, între ce este tradițional și ce este importat. Așadar străduiți-vă a purta ia tradițională românească, faceți un efort financiar cumpărând un produs autentic românesc ajutând astfel ia românească să supraviețuiască falsurilor ce ne inundă viața. Promovăm meșteșugul local, ajutăm ca o nouă generație să ducă mai departe tradiția veșmântului popular românesc, încurajăm un meșter popular care a lucrat săptămâni la rând, stimulându-l a crea alte și alte autentice piese vestimentare, îi recunoaștem și-i apreciem migala și arta lucrului său de mână menit să promoveze ceea ce reflectă spiritul românesc.
Capodoperă a geniului popular, născută din simplitate și ridicată la rang de artă universală, ia noastră românească face parte oficial din patrimoniul UNESCO! A fost inclusă în Lista reprezentativă a Patrimoniului Cultural al Umanității la data de 1 decembrie 2022, chiar de Ziua Națională a României! Denumirea oficială în documentele UNESCO este “Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova”. Ia tradițională este şi trebuie să rămână un simbol național, un element care să ne evidențieze istoria, prezentul, trăinicia și continuitatea, dar şi o caracteristică a viitorului nostru cultural. Ia este mai mult decât un obiect vestimentar, este o matrice culturală, reper, liant puternic între generații trecute și viitoare datoare a păstra neschimbat și nealterat spiritul românesc.
Mihaela Ochianu – Biblioteca Județeană “Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui Bibliografie: wikipedia.org; invietraditia.ro; ietraditionala.com; icr.ro; iiromanesti.r
