Profesorul emerit, criticul și istoricul literar Gruia Novac, cetățean de onoare al municipiului Bârlad și una dintre figurile emblematice ale culturii vasluiene, s-a stins din viață marți, 13 mai 2026, la vârsta de 90 de ani.
Dispariția sa lasă un gol profund în lumea culturală și literară a județului Vaslui, dar și în inimile celor care l-au cunoscut ca profesor, publicist, mentor și promotor neobosit al valorilor românești.
Născut pe 22 noiembrie 1935, în satul Prodăneștii Vechi, comuna Căprești, județul Soroca din Basarabia, astăzi în Republica Moldova, Gruia Novac și-a legat destinul de municipiul Bârlad, unde a devenit una dintre cele mai respectate voci ale vieții intelectuale locale.
A absolvit Facultatea de Filologie-Istorie-Filosofie în anul 1958 și a predat limba română la Crivești, apoi la Liceul nr. 3 și la prestigiosul Liceu „Gheorghe Roșca-Codreanu” din Bârlad, formând generații întregi de elevi.
De-a lungul carierei sale, Gruia Novac a fost un nume important în presa culturală și în critica literară, semnând poezii, cronici, eseuri și articole în numeroase publicații, între care „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Est”, „Gazeta de Est”, „Vremea nouă”, „Ethos” sau „Păreri tutovene”.
Numele său rămâne strâns legat de revista „Baaadul literar”, de Academia Bârlădeană și de eforturile permanente de a păstra vie identitatea culturală a Bârladului, oraș care și-a revendicat mereu locul pe harta culturii române.
A publicat mai multe volume de critică și istorie literară, printre care „Cumințenia lui Procrante: încet către critică” (2001), „Observații sau băgări de seamă” (2006), „Tezaurizarea cărților într-un așezământ cultural centenar” (2006) și „Considerații critice: cronici mirabile” (2011).
În semn de recunoaștere pentru întreaga activitate culturală și didactică, în anul 2015 a primit titlul de Cetățean de onoare al municipiului Bârlad. Tot atunci, a fost distins la Botoșani cu premiul „Teiul de Argint”, la secțiunea Publicistică, în cadrul Premiilor Eminescu.
Gruia Novac a fost mai mult decât un profesor sau un critic literar. A fost un spirit viu, exigent, ironic și profund atașat de carte, de limba română și de ideea de cultură autentică. Prin tot ceea ce a făcut, a contribuit decisiv la continuitatea intelectuală a Bârladului și la păstrarea valorilor culturale într-o lume aflată în continuă schimbare.
Moartea sa lasă în urmă o amprentă greu de înlocuit în cultura română.
