Sfântul Nicolae este sărbătorit în 6 decembrie, fiind supranumit și „Făcătorul de minuni”, patron al Greciei. El este unul dintre cei mai populari sfinți ai creștinătății.
În fiecare an, în seara zilei de 5 decembrie, copiii îşi curăţă pantofii, ghetele sau cizmele pentru a-l aştepta cum se cuvine pe Moş Nicolae. Potrivit tradiţiei, bătrânul cu barba albă, împarte, nevăzut de nimeni, mici daruri precum ciocolată, bomboane, mere, nuci, portocale, uneori haine şi jucării, copiilor care au fost cuminţi de-a lungul anului. Mai veche este însă tradiţia potrivit căreia copii neascultători găsesc o nuieluşă în încălţările lor în noaptea de 5 spre 6 decembrie.
Personificare la vârsta senectuţii a timpului îmbătrânit – Moş Nicolae – care a preluat din calendarul creştin numele şi data de celebrare ale Sfântului Nicolae (6 decembrie), un episcop cu mare credinţă în Dumnezeu. Născut în jurul anului 280, în localitatea Patara Lichiei, şi trecut la cele veşnice în jurul anului 345, în localitatea Mira (astăzi Kocademre, Turcia), sfântului ierarh îi sunt atribuite numeroase fapte bune faţă de oamenii săraci ori necăjiţi. Provenind dintr-o familie înstărită, la moartea părinţilor săi, el şi-a dăruit întreaga avere celor nevoiaşi, potrivit volumelor ”Cartea de Crăciun” (Sorin Lavric, Editura Humanitas, 1997) şi “Panteonul românesc – dicţionar” (Ion Ghinoiu, Editura Enciclopedică, 2001).
În tradiţiile româneşti, Moş Nicolae are alte atribuţii faţă de statutul său de sfânt: apare pe un cal alb (prima zăpadă care cade la începutul iernii), este păzitor al Soarelui care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, este iscoada lui Dumnezeu (pe lângă drac), ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război (invocat în timpul luptelor) se mai arată în lucrarea “Panteonul românesc – dicţionar” (Ion Ghinoiu, Editura Enciclopedică, 2001).
În nopţile marilor sărbători, când se deschide cerul pentru un moment, oamenii îl pot vedea pe Moş Nicolae stând la Masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu.
Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moş Nicolae este aceea referitoare la trei fete sărace, fără zestre, care nu puteau să se căsătorească şi urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbaţi înstăriţi. Dar, Moş Nicolae, aflându-le necazul, a aruncat prin fereastră, fiecăreia dintre ele, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, câte un săculeţ plin cu bani. Săculeţii au căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie în ghetele fetelor. Probabil, de aici este şi obiceiul ca darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghete. Şi tot din acest motiv, copiii au grijă ca ghetele ori cizmele lor să fie foarte curate în această noapte.
În această noapte, mai există obiceiul să se pună în apă, crenguţe de pomi fructiferi, care ar trebui să înflorească de Anul Nou. În funcţie de crenguţa pomului care a înflorit, pusă apoi la icoane, se aşteaptă recolta bună de fructe în noul an. La sate există obiceiul ca în ziua de Sfântul Nicolae, feciorii să se organizeze în cete şi să-şi aleagă gazda unde vor merge pentru a repeta colindele de Crăciun şi de Anul Nou, se mai aminteşte în ”Cartea de Crăciun” (Sorin Lavric, Editura Humanitas, 1997).
