Turist în Vaslui: Ansamblul Curțile Domnești de la Vaslui

Deși puține persoane știu despre existența unei curți domnești la Vaslui, zona a devenit un punct de atracție, mai ales că din 2015 a căpătat imaginea de astăzi, odată cu finalizarea lucrărilor din cadrul proiectului de restaurare, consolidare și valorificare turistică a Ansamblului Monument Istoric Biserica „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” și a sitului arheologic „Curțile Domnești”.

În „Cronica cercetărilor arheologice din România”, cunoscuții cercetători Costică Asăvoaie, Mircea D. Matei, Laurențiu Chiriac și Veronica Predoi aveau să publice o serie de rapoarte arheologice privind cercetarea „Curților Domnești” de la Vaslui, în perioada 1998-2005, prin care se precizează faptul că „acest sit arheologic, care face parte din Lista monumentelor Istorice (cod LMI – VS-I-s-A-06657), reprezintă un complex arheologic de tip reşedinţă domnească temporară (sec. al XV-lea şi începutul sec. al XIX-lea)”.

Sute de ani, situl arheologic a fost într-un con de umbră, atât autoritățile locale, cât și locanicii ignorând total zona, care a devenit depozitar de gunoaie, adăpost pentru câinii vagabonzi și oamenii străzii.

Ansamblul Curților Domnești din municipiul Vaslui a fost restaurat în perioada 2011-2015, printr-un proiect în valoare de 11,7 milioane de lei.

Contribuţia Uniunii Europene a fost de aproximativ 7,6 milioane de lei, a Guvernului României de 1,1 milioane de lei, iar Parohia „Sf. Ioan” Vaslui a contribuit cu aproximativ 3 milioane de lei.

Despre Vaslui se vorbește de la 1423

Prima mențiune documentară despre Vaslui datează din 1423, când este amintit ca martor în divanul domnesc „pan Şerbea ot Vasluia”, într-un act emis de Alexandru cel Bun la 31 martie, mențiune găsită în lucrarea „Documentele moldovenești înainte de Ștefan cel Mare”, scrisă de Mihai Costăchescu.

Potrivit muzeografului Laurențiu Chiriac, „cea mai importantă menţiune despre acest târg este în scrisoarea din 1435, prin care Iliaş-Vodă. fiul lui Alexandru cel Bun, îl anunţa pe regele Poloniei că s-a împăcat cu fratele său, Ştefan voievod, dându-i acestuia să stăpânească, între altele, «oraşul Vaslui şi ocolul ce ascultă de acest oraş»”.

Istoricul Constantin Giurescu vorbește despre faptul că Vasluiul a fost ales drept loc de reședință domnească și chiar capitala Moldovei Meridionale în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, devenind un important punct vamal și un centru comercial strategic datorită faptului că „Vasluiul se afla la întretăierea unor importante drumuri comerciale – cum ar fi drumul internaţional care lega oraşele galiţiene (Cracovia şi Lembergul) de cetăţile Chilia şi Cetatea Albă şi era situat la confluenţa râului Bârlad cu Vasluieţul şi cu Racova”.

În plus, „Vasluiul oferea şi un cadru natural propice de dezvoltare urbană, mai ales că vatra târgului era amplasată pe terasele înalte ale Dealului Morii – constituind, astfel, o adevărată barieră naturală în faţa atacurilor din exterior”.

Curtea Domnească de la Vaslui a fost construită în anul 1435

În perioada 1435-1436, în timpul domniei lui Ştefan al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun, a fost construită Curtea Domnească, „cunoscută fiind în acest amplasament încă din vremea lui Vasile Lupu, cel care lua măsuri legislative de protejare a lor (în anii 1635 şi 1646)”, chestiune susținută în „Documente privind istoria României”.

Cu timpul, a început să fie folosit pluralul „Curțile Domnești”, care, potrivit arheologului Laurențiu Chiriac, se referă la „întregul complex unitar al «Curților Domnești» din Vaslui – Curtea Domnească propriu-zisă și Biserica”.

Vasluiul a înflorit în jurul Curților Domnești, prin prezența atelierelor meșteșugărești, a negustorilor, a cancelariei domnești, dar și a fortificației de apărare și a zidului de incintă.

Curtea Domnească de la Vaslui a jucat un rol major în efortul de consolidare a Țării Moldovei. Nu trebuie neglijat nici rolul spiritual-ortodox al capelei Curții domnești – biserica domnească „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, cea care s-a transformat din biserică domnească într-un locaș de cult al orășenilor.

Biserica Domnească din Vaslui

Biserica Domnească „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” din Vaslui este ctitoria domnitorului Ștefan cel Mare, fiiind construită la 15 ani de la victoria de la Podul Înalt, în anul 1490.

A fost paraclis al Curții Domnești, fiind construită pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea.

După cum rezultă din inscripția votivă originală (aflată pe peretele de apus), biserica a fost zidită în mai puțin de cinci luni de zile (27 aprilie-20 septembrie).

Pisania originală a Bisericii Domnești a fost descoperită în anul 1882, pe peretele vestic al acesteia – „Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu, Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, a zidit acest hram cu numele Tăierii cinstitului cap al Sfîntului și slăvitului prooroc, înainte mergător și botezător Ioan. S-a început în anul 6998, luna aprilie, 27, și s-a săvîrșit în același an, septembrie 20”.

Biserica s-a deteriorat de-a lungul vremii, mai ales din cauza cutremurului care a avut loc în anul 1802. În urma acestuia, turla de pe naos s-a crăpat și s-a dărâmat complet în 1818, fiind „refăcută în anul 1820, de către logofeteasa Maria Cantacuzino, soția marelui logofăt Costachi Ghica, proprietarul târgului Vaslui în prima jumătate a secolului al XIX-lea”.

Așa cum arată Maria Popa în „Monumente istorice din județul Vaslui, Biserici și mănăstiri din eparhia Hușilor”, biserica rămâne un monument reprezentativ al arhitecturii din epoca lui Ștefan cel Mare, datorită particularității pronaosului supralărgit, soluție preluată ca model în construirea bisericilor de oraş din vremea marelui voievod.

Potrivit mărturiilor călătorilor străini, în secolul al XVII-lea, lăcașul era pictat la interior și exterior, în tehnica frescă. Impresionante erau scenele „Judecata de Apoi”, de deasupra portalului, și „Iisus Pantocrator” de pe cupola din naos.

GALERIE FOTO / www.actualVS.ro