Orice copil trebuie respectat și valorizat pentru a deveni un adult echilibrat și adaptat. El are nevoie de iubire, atașament și protecție din partea adulților care îl înconjoară.
Legăturile afective pe care copilul le stabilește cu mediul și cu persoanele de atașament (de încredere) sunt fundamentale; de aceea, aceste legături trebuie dezvoltate într-un mediu securizant pentru copil. Aceasta însă nu este o sarcină ușoară de îndeplinit pentru mulți dintre părinți, care sunt preocupați de stabilitatea financiară și economică a familiei.
În consecință, abuzul, indiferent de forma pe care o îmbracă, a cărui victimă este un copil, este un act care atentează la viața acestuia prin consecințele sale dezvoltate în planul sănătății psihice și fizice, consecințe ce sunt consumate de copil ca dramă.
Abuzul fizic (denumit și violență fizică) constă în atingeri sau contacte fizice dureroase ne-accidentale, inclusiv în intimidarea fizică îndreptată asupra copilului (de exemplu gestul cuiva de a ridica mâna asupra unui copil). Abuzul fizic este reprezentat de acele traume fizice (care pot sa varieze în intensitate de la mici vânătăi la fracturi sau chiar moartea minorului) ca rezultat al înțepării, pălmuirii, lovirii, mușcării, scuturării, îmbrâncirii, aruncării, sufocării, lovirii (cu mâna, cu piciorul sau alt obiect contondent), arderii, legării, încătușării, sechestrării, cauzate de din partea persoanei abuzatoare; aceste traume sunt considerate abuz indiferent dacă persoana abuzatoare a intenționat să rănească copilul sau nu.
Abuzul emoțional (denumit și abuz psihologic sau violență psihologică) se poate manifesta prin injurii, proferarea de amenințări, intimidări, uciderea sau maltratarea animalelor domestice preferate ale copilului, insulte, poreclire, izolare, ignorare, respingere, indiferență, folosirea de apelative sau etichetări denigratoare, etc. Amenințarea cu violența fizică este de asemenea un abuz psihologic. Violenta fizică, verbală sau denigrarea îndreptată asupra altui membru al familiei precum și violenta fizică sau asupra animalului de companie al copilului sau distrugerea jucăriilor acestuia cu intenția de a îi crea acestuia o suferință, sunt și ele forme de manifestare a abuzului emoțional. În majoritatea cazurilor abuzul emoțional însoțește formele de abuz fizic. Copilul simte că nu este iubit, apreciat sau respectat.
Cea mai gravă formă de abuz, ce are și cele mai devastatoare consecințe asupra copilului este abuzul sexual, pe motiv că subiectul este dificil de abordat deoarece copiii nu-și pot exprima la fel ca și adulții emoțiile și sentimentele, capacitatea lor de înțelegere fiind limitată.
O întreagă gamă de abuzuri asupra copilului reprezintă formele de exploatare și trafic, forme în care ființa umană este redusă la condiția de obiect sau marfă. Grupul țintă îl reprezintă copiii din medii dezorganizate, familii aflate la limita subzistenței și carențate educațional, ceea ce conferă un grad sporit de vulenrabilitate în fața metodelor din ce în ce mai abile ale raculatorilor și exploatatorilor.
Prin trafic înțelegem recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenintare, violenta sau prin alte forme de constrangere, prin rapire, frauda ori inselaciune, abuz de autoritate sau profitand de imposibilitatea acelei persoane de a se apara sau de a-si exprima vointa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obtinerea consimtamantului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, in scopul exploatarii acestei persoane.
Exploatarea îmbracă două forme: sexuală și prin muncă.
Exploatarea sexuală a copiilor se consideră orice acțiune criminală cu caracetr sexual, care umilește copiii și prezintă pericol integrității lor fizice și psiho-sociale. Exploatrea sexuală a copiilro este una dintre cele mai grave forme de abuz asupra copiilor, cu consecințe dintre cele mai severe asupra sănătății fizice, psihologice și morale a copilului, este o încălcare gravă a drepturilor copilului.
Termenul exploatare prin muncă definește acele munci care afectează pontențialul și demnitatea copiilor, sunt dăunătoae dezvoltării fizice și mentale a acestora și îi privează de copilărie.
Sistemul legislativ românesc a evoluat în favoarea copiilor implicați în situații de gen, a armonizat metodele de lucru inter și intrainstituționale, astfel încât semnalarea și intervenția într-o situație de abuz, neglijare, exploatare și trafic de minori să fie cât mai operative.
Dacă ați fost martor sau victima directă a unei situații de risc cum sunt cele enunțate mai sus, semnalați-o către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui, tel. 0235/315138, fax 0235/315346 sau e-mail office@dgaspc-vs.ro
