Sărbătoarea ocrotitoarei Catedralei Episcopale din Huși, Sfânta Mare Muceniţe Chiriachi, a început, în după-amiaza zilei de miercuri, 6 iulie 2022, la Huşi, prin slujba Vecerniei Mari şi a Litiei, oficiată de Preasfinţitul Teofil de Iberia, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, în prezența Preasfințitului Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, și prin impresionanta procesiune cu moaștele Sfintei.
Soborul preoţilor a fost alcătuit din părinţii consilieri de la Centrul Eparhial din Huşi, din părinţii protopopi, precum şi din numeroşi preoţi de pe tot cuprinsul Eparhiei.
Răspunsurile liturgice au fost date de grupul psaltic „Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi”, al Catedralei Episcopale din Huşi, coordonat de diaconul Vlad Mironescu.
Încă de la începutul zilei, Moaștele Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi, alături de Icoana relicvar a Sfinților ocrotitori ai Catedralei Episcopale, ce conține un fragment din moaștele Sfântului Apostol Petru, au fost așezate într-un baldachin amenajat în apropierea locașului de cult, astfel încât toți pelerinii au putut să se închine.
Credincioși din întreaga Episcopie, alături de preoții lor, au ales să fie prezenți la acest moment de rugăciune și de cinstire a ocrotitoarei lor.
La finalul Vecerniei, Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia a enumerat ceea ce putem învăța din întâlnirea cu oamenii sfinți:
Întotdeauna, întâlnirea cu sfinții ne face foarte mult bine. Poate fi vorba de oameni sfinți în viață sau de cei care deja s-au mutat la cele veșnice. Întâlnirea cu ei ne aduce un spor duhovnicesc, o insuflare în cele ale credinței.
Sunt cel puțin trei lucruri importante pe care le putem învăța atunci când ne întâlnim cu oamenii sfinți, cu sfinții lui Dumnezeu. În primul rând, in relația omului cu Dumnezeu trebuie să recunoaștem că primatul îi aparține lui Dumnezeu. El este cel care ne-a iubit întâi. Întotdeauna El trebuie să fie pe locul întâi, și mai degrabă, pe tot locul.
Dumnezeu trebuie să fie iubit din toată inima. Prin această iubire îi iubim și pe părinți și pe frați și pe prieteni și pe dușmani, deopotrivă. Este important să acceptăm că Lui i se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea.
Uneori, noi avem tendința de a-L face pe Dumnezeu servitorul nostru. Mântuitorul S-a făcut servitorul nostru. Totuși noi nu trebuie să profităm de această umilință a Sa. Dacă El s-a purtat așa cu noi, înseamnă că și noi trebuie să ne purtăm în același chip cu El, cu foarte multă smerenie și umilință.
A-L ruga pe Dumnezeu nu înseamnă a-L și obliga. Sunt mulți care atunci când nu primesc răspuns la rugăciunile lor, se smintesc și se tulbură. Li se pare că Dumnezeu nu-i aude, nu-i vede, iar unii chiar spun că El nu există, că s-au rugat și nu s-a întâmplat nimic.
Rugăciunea noastră nu este pentru ca Dumnezeu să ne audă pe noi, ci rugăciunea ar trebui să fie atât de stăruitoare și de adâncă încât noi să putem auzi glasul Lui în inima noastră.
Important este ca noi să cunoaștem voia lui Dumnezeu și să o împlinim în fiecare zi. Voia lui Dumnezeu este superioară voinței noastre.
Al doilea lucru privește viața noastră. Primatul trebuie să îi aparțină vieții duhovnicești. Viața duhovnicească ne dă, cu adevărat, bucuria de a trăi.
Prioritate trebuie să o aibă hrana duhovnicească, Euharistia. Mântuitorul spune că: „Eu sunt pâinea care S-a coborât din cer. Cine nu va mânca Trupul Meu și nu va bea Sângele Meu, nu va avea viață întru el”. Chiar dacă noi funcționăm din punct de vedere biologic, dacă nu ne hrănim cu Trupul și Sângele Domnului nu avem viața cea vie.
Viața trupească trebuie să fie un suport al vieții duhovnicești, așa cum sfeșnicul este susține lumânarea, dar importantă este lumânarea care ne dă lumină. Trupul este suport al sufletului; este important trupul, dar prioritar trebuie să fie sufletul.
Al treilea lucru pe care îl învățăm sunt faptele bune. Noi punem foarte mare accent pe ce facem noi, pe osteneala noastră. Primatul aparține harului lui Dumnezeu. Nu osteneala noastră este prioritară; nu se poate faptă bună fără jertfă, dar primatul îl are harul. Fapta bună este un efect al harului lui Dumnezeu. Noi nu ne cumpărăm mântuirea prin faptele bune; ele nu sunt pricină de laudă personală, ci pricină de laudă a lui Dumnezeu.
Așa putem răstigni mândria, care ne paște la tot pasul. Ne putem mândri și cu smerenia.
De asemenea, Preasfinția Sa a afirmat că sfințenia este accesibilă tuturor:
Când o privim pe Sfânta Mare Muceniță Chiriachi, ne gândim ce viață eroică a avut, ce putere de a înfrunta ispita și răutatea oamenilor.
Poate ne vine un gând de înfricoșare, că noi nu am fi în stare de așa ceva, că sfințenia este foarte departe de noi și că nu o vom putea atinge. Este bine de știut că sfințenia nu înseamnă doar fapte eroice.
Putem să ne sfințim viața în orice loc ne-am afla, având o atitudine smerită, generoasă, blândă, să fim întotdeauna mulțumitori pentru toate. Sfințenia se poate dobândi în viața de zi cu zi.
Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie a mulțumit Preasfințitului Părinte Teofil de Iberia, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, pentru bunăvoința și osteneala pe care a depus-o pentru a veni la sărbătoarea Episcopiei Hușilor.
Ierarhul Hușilor a mulțumit, de asemenea, tuturor preoților prezenți, precum și credincioșilor care au răspuns chemării Sfintei Chiriachi.
