Deja o parte din sculpturile în ceară ale Elenei Mihăilă au ajuns în diferite instituții muzeale. Câteva modele de farfurii din cultura de Cucuteni sunt expuse la Muzeul Bucovina din Suceava.
Elena spune că primii pași în acest meșteșug l-a făcut atunci când era angajata unei fabrici de lumânări din Italia.
De trei ani, vasluianca s-a stabilit la Oprișița, unde a reușit să deschidă o afacere cu lumânări, grație unui proiect finanțat prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în valoare de 70.000 de euro.
-Cât de greu e să sculptezi în ceară? -Teoretic este ușor, practica e mai grea. În sensul că dacă înveți să ții liniile, trebuie să ai răbdare, căci dacă te grăbești, riști să-ți alunece dăltița și să greșești modelul…poți să alunece și să tai fața la un personaj. O floare este poate mai simplu, dar riști să modifici petalele, sau să nu mai poți face nimic. Aici vorbim în sculptura in parafină, ceara de albine este mult mai greu de sculptat. Parafina, trebuie verificată, personal o aleg cu dăltița direct de la furnizor. Trebuie să fie cu un conținut scăzut de ulei, nu orice parafină se poate sculpta. Lumânările din comerț, de la marile lanțuri de magazine, au o parafină de o calitate care lasă de dorit. În aprilie voi avea ateliere cu copii, sculptură, la Școala 3. -Cum ați învățat acest mestesug? -Acest meșteșug, sculptatul în ceară, l-am învățat singură, pe net, urmărind tutoriale din Peru. Am luat legătura cu profesoara care le făcea, mi-a trebuit timp să o găsesc. Am învățat, am greșit, am luat-o de la capăt, iar am lucrat , și încă mai am de învățat. Românii vor lucruri de ”marcă”! -Prinde în România acest mestesug? -Îmi doresc să merg într-o tabără, să pot învăța mai multe…. Mă întrebați dacă prinde în România?….Aici are mai multe variante, românii care iubesc frumosul și arta, care apreciază lucrul făcut manual, cumpără, fără să întrebe prețul. Românii care vor lucruri de ” marcă ”, nu vor cumpăra niciodată de la mine, pentru că ei vor o emblemă de renume, nu un simplu producător. Fiecare e liber să aleagă de pe piață. Cei mai mulți clienți, sunt românii plecați la muncă în străinătate. Vor lucruri unice lucrate ”acasă”. Vor lucruri originale de origine ROMÂNIA. Vara am un flux foarte mare de comenzi, sculptate și nu numai.
-Care este lucrarea de referință, care v-a marcat cel mai mult până acum? -Aici este vorba de o lumânare cu maci pentru cununie. O să vă spun povestea. am făcut o lumânare de cununie, și a avut un defect. Nuanța de alb roz pal, îmi plăcea enorm, parfumul la fel, delicat, și fin. Am avut-o pe masă timp de o lună. În fiecare moment că o vedeam, mă gândeam cum aș fi putut să o lucrez fără a fi nevoie să o retopesc. Așa că într-o zi mi-a înflorit afară un mac și mi-a venit ideea. Am lucrat trei zile de la 7 dimineața la 11 seara. Când am terminat, am plâns de bucurie. A patra zi când am finalizat culorile, am plâns din nou. Mi-a plăcu și încă o ador. Sculpturile Elenei Mihăilă vor ajunge la Roma -Ce caută românii în momentul când vizitează standul dumneavoastră? -La ceea ce vor românii când vin la stand, aici ne întoarcem de unde vin românii, și ce vor. Sunt care întreabă de la început cât costă. Că vor ceva ieftin. Sunt persoane care vor de regulă o mică idee. Nu multă lume are, să spunem, cultul, lumânărilor. Nu toată lumea are timp, sau mai bine zis nu-și fac timp să se odihnească să se relaxeze, sau pur și simplu să aprindă o lumânare de ceară pentru a curăța aerul. În mintea multora, cuvântul lumânare, duce direct la mort. Mulți nu cunosc beneficiile lumânărilor din ceară. Dar asta deja este un alt subiect. -Planuri de viitor? -Pentru viitor, ce planuri am? Uneori îmi pare rău că m-am întors, căci România și oamenii ei, sunt de multe ori, ceea ce nu m-am așteptat. Birocrația, hârtiile și nodurile în papură sunt mult peste așteptările mele. Nu putem să ne mândrim că avem oameni de valoare, când îi lăsăm să zacă în necunoscut. Nu avem cum să ne ridicăm dacă nu ne ridicăm valorile locale. Nu putem să ne numim: culți, când de fapt ne lipsește cultura. N-o să putem să fim uniți, dacă nu ne ajutăm unii pe alții să ne ridicăm. Poate că atunci aș putea să-mi fac planuri de viitor aici. până atunci, pregătesc o colaborare internațională cu câteva magazine în Roma. O să menționez că sunt de la Vaslui, România, chiar dacă uneori mă doare.
