Ziua Internațională a Internetului marchează apariția uneia dintre cele mai importante invenții ale umanității și efortul depus de cei care au dezvoltat și îmbunătățesc în continuare spațiul virtual. E lesne de perceput că însăși dezvoltarea umanității a fost impulsionată semnificativ de apariția internetului. Dorința de a comunica instant și de a transmite rapid informații a făcut ca cercetările în acest domeniu să ia amploare de la un an la altul. Vă propun astăzi, la celebrarea a 52 de ani de la data calendaristică în care primul mesaj electronic a fost trimis de la un computer la altul, o scurtă trecere în revistă principalelor momente din istoria internetului global și național.
Dar până să ajungem la „kilometrul 0” al internetului trebuie să menționăm că primele idei ale unei rețele globale de informații au venit de la Nicola Tesla care se gândea la un sistem global de comunicare wireless încă din 1900. Apoi, în 1961 Leonard Kleinrock a avut prima idee legată de o rețea de calculatoare interconectate, prezentându-și teoria cu privire la utilizarea comutației de pachete pentru transfer de date în lucrarea sa „Information Flow in Large Communication Nets”. Nu trebuie să uităm nici cum în 1968 compania Bell inventa primul modem care transmitea date binare pe o linie telefonică simplă.
Însă adevărata minune științifică se întâmpla în 1969, într-o zi de 29 octombrie, când Charley Kline absolvent al UCLA telefona la prestigiosul Stanford Researche Institute(aflat la sute de kilometri depărtare) comunicând celor de acolo că va trimite un mesaj prin intermediul internetului, numit atunci ARPANET. Ce era ARPANET? Era o rețea finanțată de Departamentul American al Apărării care viza conectarea prin acest mijloc de comunicații a trei instituții americane: Universitatea UCLA, Stanford Researche Institute din Utah, Universitatea Santa-Barbara din California. Deși echipa lui Kleine a încercat să transmită cuvântul „login” sistemul(blocându-se) nu a reușit să expedieze decât primele două litere. Chiar dacă problemele întâmpinate au fost rezolvate făcând posibilă transmiterea cuvântului propus în aceeași oră, istoria internetului recunoaște expresia „lo” ca fiind prima ce a străbătut mediul virtual. „Dacă stai să te gândești, „lo” înseamnă „hello” iar un mesaj mai succint, mai profetic, mai puternic nu am fi putut dori” își va aduce aminte Kline peste câțiva ani. „Aveam doar 21 de ani și eram un informatician care se ocupa de programare la orice oră din zi și din noapte” este o altă mărturisire menită să demonstreze pasiunea cu care lucra tânărul absolvent în laboratorul universității care-l formase ca specialist.
Odată cu apariția rețelelor de calculatoare interconectate au apărut tot felul de servicii. În 1971 programatorul Roy Tomlinson a transmis primul e-mail. Ulterior a fost creată organizația Internetworking Working Group, responsabilă cu gestionarea internetului. În 1983 Paul Mockapetris și Jon Postel au creat DNS(Domain Name Sistem) un sistem ce permitea denumirea diferitelor domenii de pe internet. În 1984 erau interconectate 1.000 de calculatoare, iar 5 ani mai târziu numărul acestora era de 100.000. Lipsea însă un sistem de operare, acesta venind în 1989 când Tim Barners-Lee a publicat pe un grup de știri un sumar a ceea ce va deveni World Wide Web cu protocoale de comunicare, limbaj pentru construcția de pagini de servere dar și primul browser numit chiar WorldWideWeb. Abia în 1991 prindea viață ideea lui Tim Barners-Lee, www fiind pus la dispoziția utilizatorilor de internet și facilitându-le căutările căci sistemul realiza o conectare a documentelor hypertext cu link-urile lor. Așa se face că anul următor internetul avea conectate peste un milion de calculatoare. În 1995 internetul a început să fie comercializat, în 2001 apare wikipedia pavând drumul pentru conținutul general colectiv, în 2003 apare una din cele mai populare metode de apelare pe internet(skype), în 2004 ne ia cu asalt facebook-ul, urmat imediat de youtube(2005), twitter(2006) și mutarea serialelor pe internet(2007). Așadar internetul nu mai era doar un instrument de lucru destinat exclusiv cercetătorilor sau celor din mediul universitar, această ingenioasă resursă pătrundea în casele celor obișnuiți. Toți vizitatorii erau încurajați să ajute la extinderea conținutului, fiecare utilizator având posibilitatea de a deveni astfel autor, editor, creator în noul mediu electronic. Sigur, multe lucruri s-au întâmplat de atunci, internetul aducând cu sine și bune și rele, însă Barners-Lee ne îndeamnă să apreciem efectele pozitive: „Nu uita beneficiile, salvează vieți, aduce oamenii împreună, face lucrurile/obiectele să funcționeze, are o componentă importantă de comerț. Sunt multe aspecte pe care nu trebuie să le uităm pe măsură ce încercăm să corectăm lucrurile negative ca fakenews sau discuțiile neplăcute. Să ținem minte lucrurile bune”.
În țara noastră data de 5 aprilie 1984 are o însemnătate deosebită căci în acea zi nodurile unor centre teritoriale de calcul din București, Cluj, Bacău au fost conectate între ele și datele, informațiile au început să circule între computerele din aceste zone. S-au transmis fișiere, s-a vorbit, s-a comunicat chiar pe chat. Creat de specialiștii Institutului de Cercetare -Dezvoltare Informatică București, proiectul RENAC/ RENOD funcționa după principiile ARPANET și prindea contur in primăvara acelui an. Întreg experimentul primise numele de „Unirea” ! Reveniți cu privirea asupra localităților ce făceau parte din acest program experimental inovator în plan național și veți înțelege motivația intru care cu deosebită mândrie inițiatorii internetului în România afirmau că „Unirea nu s-a făcut în 1918 ci în aprilie 1984 ”. București, Cluj, Bacău reprezentau cele provincii istorice! Mi se pare extraordinar de adăugat că prin acest experiment, România anului 1984 devenea prima țară din CAER(Consiliul de Ajutor Reciproc) care a avut o rețea națională de calculatoare. Și, nu uitați, într-o perioadă comunistă de maximă izolare științifică!
Activitatea și spectaculoasele realizări ale cercetătorilor de la ICI București, încununate de punerea în funcțiune a primei rețele de calculatoare din România avea să fie premiată de Academia Română în 1985 cu premiul „Traian Vuia”. Evident că în spatele acestui moment au stat multe proiecte, programe, experimente, gândite, create, analizate și puse în aplicare de cercetători români. Încă din 1975 specialiștii ICI în colaborare cu Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale urmăreau la propriu fabricarea primelor modemuri(IPA), aveau în sarcină testarea liniilor telefonice de telecomunicații din România pentru a se pregăti transmisia de date. În 1979 informaticienii români realizau o rețea locală LAN pentru interconectarea calculatoarelor în rețele zonale iar în 1982 în cadrul proiectului CAMELEON erau realizate componentele hardware și software, se finaliza experimentarea rețelei locale cu același nume. Toate acestea au fost etape pregătitoare ale „UNIRII”. Merită să amintim măcar pe câțiva din membrii echipei de cercetare ce au pus bazele internetului în România: Marius Guran, Florin Păunescu, Dan Goleșteanu, Eugenie Staicut, Doina Banciu…
În noiembrie 1992 aceeași echipă efectua prima legătură cu „exteriorul”, mai exact cu Universitatea din Viena. Era o conexiune telefonică prin intermediul Romtelecom, atingând o viteză ce astăzi poate părea ridicolă(9,6kbps). La câteva luni distanță(26 februarie 1993) domeniul.ro era înregistrat pe serverele rădăcină de pe internet obținându-se totodată autorizația de funcționare pentru TOTDL(România Top Level Domain) beneficiind de conectivitate doar cu Europa, din pricina unui embargou impus țărilor din lagărul comunist. Abia în aprilie 1993 țara noastră are conectivitate deplină la internet. Primele domenii pe „.ro” le-au avut evident instituțiile academice, beneficiare și creatoare de conținut fiind Institutul Politehnic București, Institutul de Fizică Atomică, Universitatea Tehnică Timișoara, Institutul de Matematică al Academiei Române și Centrul de Educație UNESCO. Membru marcant al acestei echipe a fost Eugenie Staicut, explicând în nenumărate rânduri că „numele de domeniu nu reprezenta in 1993 ceea ce reprezintă astăzi. Erau privite oarecum ca un parametru tehnic necesar realizării conexiunii, așa cum era adresa IP”. Interesant de menționat este faptul că prima adresă de e-mail i-a aparținut aceluiași Eugenie Staicut.
Adresa de e-mail a fost mană cerească pentru părinții ce aveau copii plecați în străinătate, puteau comunica cu membrii familiei aflați oriunde în lumea largă. Pe vremea aceea textul, mesajul era scris in câmpul „subiect” metodă adoptată pentru ca prezenta eficiență practică. De abia prin 1995 când la nivel global internetul devenea public, serviciul web a început să se dezvolte și în țara noastră. Chiar dacă România era mai degrabă consumatoare de informații, care se regăseau în bazele de date și arhivele din afară, evoluția a fost accelerată și datorită faptului că orice individ și instituție se putea conecta la internet prin dial-up. Cât despre domeniul.ro, comercializarea internetului și dezvoltarea furnizorilor comerciali a făcut ca acest nume să fie folosit de toate categoriile de utilizatori din mediul academic, cercetare, guvernamental, public, comercial, persoane fizice. În vederea conectării la internet a unui număr cât mai mare de instituții, colectivul de rețele ICI București a venit cu soluții ieftine de conectare, soluții ce au fost puse în practică în anii următori. Când s-a trecut de la conexiunea dial-up la acea prin cablu, internetul s-a extins foarte repede în România mai ales pentru faptul că furnizorii de internet au ales să livreze acest serviciu alături de cel de televiziune. Aceleași firme au fost cele care au creat o infrastructură de fibră optică cu acoperire pe întreg teritoriul țării. Prima linie de fibră optică a fost închiriată de la RomTelecom în octombrie 1996, instalată fiind între ICI și Budapesta urmărindu-se conectarea la rețeaua EuropaNet. În martie 1998 se instala linia satelit între ICI și New York.
Ajungem în anii 1996-2000 când deosebit de populare erau internet-cafe-urile pentru simplul fapt că nu oricine își permitea un calculator/computer personal. Se știe că la un moment dat Bucureștiul număra peste 1000 de internet-cafe-uri frecventate mai cu seamă de tineri ce plăteau cu ora. Socializau, savurau o cafea sau un suc, intrau într-un dialog cu străini sau cunoștințe prin intermediul site-urilor de socializare, aflau ultimele știri naționale sau internaționale, iar în funcție de bănuții din portofel acoperind taxa pentru una sau mai multe ore, erau activi în diferite jocuri ce invadaseră piața on-line. Câte prietenii nu s-au legat astfel! Granițe teritoriale, bariere fizice, constrângeri convenționale ale timpului și spațiului, toate au dispărut cu un singur click!
Este evident că tehnologia informației a schimbat semnificativ modul de viață al omenirii, că internetul, această rețea minunată cu ajutorul căreia poți obține aproape orice informație, a avut o contribuție decisivă. E clar că un plus adus de internet este faptul că e posibil să faci o achiziție și să ți se livreze acasă produsul solicitat fără a fi nevoie a vizita un spațiu fizic. Mai mult decât atât, metodele de plată online au câștigat popularitate și au devenit o platformă de încredere pentru a transfera bani înainte de a primi produsul, serviciul dorit. În ceea ce privește promovarea afacerilor, antreprenorii își pot comercializa produsele și serviciile fără călătorii obositoare, având la dispoziție rețele sociale care le permit să-și facă publică munca, ajungând fără efort la mii de clienți potențiali.
Fără efort fizic, fără deplasare la chioșcul din colț de stradă spre a cumpăra ziarul sau revista favorită, ești la curent cu ultimele informații despre tot ce se întâmplă nu doar în plan local, beneficiind de actualizări în timp real a unor evenimente petrecute pe globul pământesc. Despre bibliotecile digitale cu ale lor cărți electronice nu mai are sens să vorbim, cartea fiind ușor accesibilă prin intermediul internetului datorită muncii unor întregi colective de bibliotecari și informaticieni. Internetul educă, internetul școlește, oferă accesibilitate sporită la educație, a devenit un instrument esențial de învățare. Internetul oferă resurse suplimentare, metode noi de învățare, profesorii pot opta pentru a avea cursuri online la care învățăceii de toate gradele participă din confortul casei lor. Internetul oferă alternative de educație și studiu, disponibile fiind cursuri de impact, imagini, videoclipuri animate, jocuri educaționale. Nu mă refer numai la învățământul la distanță care nu este o noutate, nu e vorba doar de învățământul în vreme de pandemie care face pași timizi și ezitanți încă în mediul online. Putem vorbi și de aceea învățare pe tot parcursul vieții, bogăția de informații găzduite de colosalul internet oferindu-ți răspunsuri și soluții la mai toate întrebările, dilemele, problemele pe care le ridică existența noastră efemeră. Că informația trebuie verificată ca fiind cea corectă, asta este altă discuție!
Cam așa a pătruns internetul în viețile noastre și încet- încet am devenit dependenți în aproape tot ceea ce facem de invenția acesta impresionantă ce nu poate fi văzută, nici pipăită dar nici negată ca existență. În ultimul deceniu s-a trecut rapid de la tehnologia 2G la 3G, 4G, suntem pregătiți pentru următoarele tehnologii 5G, etc. Am evoluat cum spuneam de la dial-up la internet prin cablu, de la celebrele internet-cafe-uri la wi-fi și laptopuri, internetul a devenit gratuit în mall, parc sau orice instituție publică. Suntem în etapa în care conectivitatea completă la internet prin intermediul smartphonului sau a tabletei aduce o mobilitate din ce în ce mai mare, drept care nu mai suntem legați de un dispozitiv. Dacă ne raportăm la numărul de conexiuni la internet, atunci statistica națională evidențiază o creștere de la 7 milioane(2010) la 25 de milioane(2019), cifră ce depășește cu mult populația țării, asta însemnând că un român poare fi deținător al mai multor conexiuni(telefon tabletă, calculator). Dacă luăm în calcul numărul de persoane beneficiare ale internetului, ei bine, la nivel de an 2019, 14 milioane de români aveau acces la internet, raportat la populația țării însemnând un procent de 73.8%. Stăm mai bine decât media globală(58,8%) dar suntem sub media Europei(87,7%), undeva în coada clasamentului.
Unde se îndreaptă internetul? Putem presupune că odată cu apariția tehnologiilor cum ar fi realitatea virtuală și realitatea augmentată vom avea site-uri care vor folosi aceste tehnologii. Aplicații mobile și filme au apărut deja. În plus putem discuta despre aplicații 3D și odată cu filmele 4D ne putem aștepta la orice.
Mihaela Ochianu – Biblioteca Județeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui
Bibliografie: Gazeta de informatică(Nr. 1, 5/2000); Patru decenii de activitate în beneficiul dezvoltării informaticii(Editura ICI, București, 2010); www.shtiu.ro; www.revistabiz.ro; www.capital.ro
