În fiecare zi o poveste de viață se șterge, se scrie, se rescrie sau se completează de către oameni simpli. Eroii poveștii noastre de viață sunt polițiști de frontieră din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Huși.
Povestea a început într-o zi friguroasă din mijlocul lunii februarie când doi polițiști aflați în timpul alocat refacerii pe timpul misiunii s-au adăpostit în locația destinată refacerii, într-o încăpere din vechiul sediu al Pichetului de grăniceri Pogănești. O parte a clădirii este repartizată, prin grija primăriei Stănilești, unei familii defavorizate, formată din mama și trei copii minori, un băiețel, în vârstă de patru ani și două fetițe de 9 respectiv 10 ani. Practic, din trei încăperi cei patru foloseau o singură încăpere, de patru metri pătrați care era utilizată, în funcție de nevoi, ca bucătărie, dormitor sau baie. Singura sursă de căldură o reprezenta o mică sobă improvizată, unde mama făcea focul din vreascuri. Hornul fiind înfundat, tot fumul ieșea înapoi în cameră, mama fiind nevoită ca întreaga perioadă în care focul ardea să țină ușa deschisă pentru ca aerul din încăpere să poată fi respirabil. Umbra de căldură dată de mica improvizație după arderea vreascurilor era insuficientă celor patru să se încălzească. Evident, fiind cumplit de ger afară, cei patru stăteau în locuință îmbrăcați ca afară.
Aceasta este priveliștea dezolantă care i-a întâmpinat pe cei doi polițiști de frontieră care au aruncat o privire prin ușa dechisă. Prin fumul gros au reușit să zărească doi ochi mirați și senini de copil și o mânuță mică ridicată către ei, în semn de salut, dar și pentru a le spune că este totul este in regulă.
Părinți la rândul lor, cei doi au intrat, cu permisiunea mamei, să vadă dacă pot ajuta la desfundarea hornului.
Ideile au venit una după alta și cei doi colegi ai noștri au înțeles că se pot face lucruri frumoase și că ar putea fi posibil ca acele camere, aproape insalubre, să devină un cămin adevărat pentru copii.
Era nevoie de multe foduri și de oameni care să dea o mână de ajutor. Ideile lor au fost împărtășite în primul rând colegilor, polițiști de frontieră. Ajutorul primit a fost uriaș și nesperat. Toate persoanele care au ascultat povestea nu au rămas indiferente, ajutând fiecare, după posibilități, cu bani, produse alimentare, îmbrăcăminte, încălțăminte, obiecte casnice. Au fost donate multe lucruri, de la câteva șuruburi a căror importanță era capitală pentru continuarea lucrărilor, până la uși și geamuri noi oferite în dar de mici întreprinzători. Lista celor care s-au implicat a devenit foarte lungă.
Un număr de șapte polițiști de frontieră, buni gospodari, prin rotație, în timpul lor liber, au transformat spațiul într-o casă locuibilă, netezind şi văruind pereții, montând geamuri, uși şi mobilă și punând parchet.
Prin intermediul colegilor noștri, Primăria Stănilești a branșat locuința la rețeaua de energie electrică și societatea de cablu locală a oferit serviciile sale în mod gratuit.
A fost un efort colectiv uriaș, dar finalizat cu succes, după aproximativ o lună de lucrări. În data de 17 martie, exact când mezinul familiei, a împlinit patru ani, colegii noștri i-au oferit acestuia o petrecere surpriză, în noua locuință, acum mobilată și utilată cu strictul necesar. Momentul a fost plin de veselie, marcat de sentimentul mândriei lucrului făcut cu simț de răspundere.
Istoria se scrie în fiecare moment al vieții noastre. Fiecare dintre noi este eroul propriei povești de viață. Colegii noștri au demonstrat acum cât de ușor poți deveni erou în povestea altora. E nevoie de gânduri bune, dragoste de semeni și dorință de a ajuta.
