În vara fiecărui an, august vine cu avalanșă de manifestări culturale ce au în centrul atenției promovarea culturii locale și naționale. Zilele Culturale ale orașului Vaslui situează iar și iar în prim plan multitudine de activități menite a ne aminti care este locul nostru pe harta culturală a țării, căci Vasluiul nu este nicidecum “locul în care nu s-a întâmplat nimic”. Vasluiul este zona geografică din care au plecat în lume oameni care au realizat lucruri însemnate în mai toate domeniile cunoașterii umane. De pe acest petec de pământ și-au luat primele învățături și s-au ridicat pe culmile gloriei numeroase personalități de anvergură națională și internațională.
Avem o carte de vizită excepțională în domeniul cultural, științific, spiritual, Vasluiul se mândrește cu peste 700 de personalități ce s-au remarcat în artă, istorie, literatură, medicină, geografie, biologie, filosofie, matematică, fizică, chimie, etc. Ingineri, istorici, profesori, artiști, cercetători, scriitori, fiecare din cei 700 au lăsat semne ale trecerii lor prin viață, rodul creației lor constituindu-se în trepte în dezvoltarea identității noastre naționale. A ști cât mai multe despre activitatea lor, consider că e datorie civică, doar cunoscând putem înțelege mai bine măreția și moștenirea ce ne-au lăsat. Iată anul acesta o nouă serie de personalități vasluiene, 35 de oameni de seamă ai județului nostru, selectați după rotunde aniversări sau comemorări. Prezenta-se-vor în puține cuvinte, în binecunoscutul limbaj al dicționarelor, căci nu putem abuza nici de spațiul de tipărire și nici de timpul cititorului.
Ioan Adam(n. 1875, Vaslui – m. 1911, Iași) se alătură prozatorilor semănătoriști și poporaniști, beneficiind de aprecierea criticilor literari. Din opera sa putem aminti „Flori de câmp”(nuvele, 1900), „Leagănul viselor”(poem dramatic, 1902), „Rătăcire”, „Sybaris”(romane, 1902), „Voia mării”(povestiri, 1909), „Aripi tăiate”( nuvele, 1910). S-a stins la doar 36 de ani, trecerea în lumea umbrelor având un ecou dureros în rândul scriitorilor din acea vreme, însuși Iorga scriind: „ literatura românească pierde una din cele mai originale naturi de artist”. În plan profesional, învățător la Cursești, s-a evidențiat în 1897 prin înființarea primei biblioteci sătești din județul Vaslui, fericit fiindcă ”a venit vremea să nu mai dau cărți pe ascuns la țărani, ci la lumina zilei, în văzul și cu știința tuturor”.
Alaci Valeriu(n. 1884, Vaslui – m. 1955) profesor matematician, publicist. Este absolvent al gimnaziului „Mihail Kogălniceanu”, promoția 1900-1901, urmând studiile liceale în Iași. Licențiat in matematică în anul 1909 la Facultatea de Științe a Universității sin București, Alaci și-a susținut teza de doctorat la aceeași universitate, coordonator științific fiindu-i Traian Lalescu. Începând cu anul 1921 e numit profesor la nou înființata Școală Politehnică din Timișoara, ocupând ceva mai târziu Catedra de analiză matematică și funcția de prodecan al Facultății de Electrotehnică din cadrul Universității Politehnice din Timișoara. O activitate importantă a profesorului Alaci este legată de „Revista de Matematică din Timișoara” fiindu-i redactor șef(1922-1949), reușind să trezească interesul pentru matematică în rândul generațiilor de tineri. Aici publică majoritatea lucrărilor sale, cea mai importantă fiind „Trigonometria pătratică”. A fost membru al Societății de Științe Matematice din România, colaborator al revistei „Gazeta Matematică”, premiat de două ori(1910, 1912) cu premiul Hillel.
Gheorghe Alexa(n. 1891, Vutcani – m. 1985, Iași), chimist, profesor universitar. Din timpul studenției este numit preparator(1915) la Catedra de chimie tehnologică a Universității din Iași, parcurgând toate treptele ierarhice, devenind șef de secție al Institutului “Petru Poni”. Este inițiatorul, coordonatorul, cercetătorul școlii românești de pielărie. A publicat peste 100 de articole, studii, comunicări științifice în țară și străinătate. Membru activ al Societății Internaționale a Chimiștilor din Industria Pielăriei(Londra), decorat cu Medalia Muncii(1956), Medalia de aur acordată de către Congresul Uniunii Societăților Naționale ale Chimiștilor Pielari(Londra, 1969).
Constantin Antip(n.1925, Uncești-Telejna), general, publicist. Îmbrățișează cariera ostășească, urcă toate gradele militare. Lector la Universitatea din București, redactor șef la mai multe reviste printre care “Magazin istoric”, colaborator la numeroase periodice săptămânale și cotidiene. Este autorul unor studii importante din care amintim “Contribuții la istoria presei”, “Istoria presei române”, “Războiul popular în istoria universală”, “Publicistica militară în serviciul apărării naționale”.
Neculai Antohe(n. 1940, Epureni), inginer, inventator. A funcționat ca cercetător științific la Combinatul de Fibre Sintetice Săvinešti, apoi director științific la S.C. Plantavorel S.A. Piatra Neamț. Preocupările științifice sunt concretizate în 50 de brevete de invenție în domeniul sintezei monomerilor, polimerilor. Este autor a 20 de comunicări prezentate la sesiuni științifice, congrese din țară și străinătate, precum și a 10 lucrări, studii, articole publicate În reviste de specialitate.
Nicolae Balan(n. 1935, Mitoc), profesor, compozitor, dirijor. A înființat și dirijat corpurile Sănătatea(1972), Întreprindere de Rulmenți(1973), a preluat de la profesorul Ion Timuș corul Armonia(1976). Comunitatea vasluiană îl cunoaște ca formator a numeroase coruri în care au cântat angajați fabricilor sau întreprinderilor perioadei comuniste. Succese răsunătoare a obținut cu ansamblurile folclorice Stemnicul(Vaslui), Stejărelul(Pădureni), Trandafir de la Moldova, fanfara de la Valea Mare. Activitatea compozițională este sintetizată în volumele “Culegere de folclor muzical”, “Muzica cultă”, “Cântarea pământului”.
Gheorghe Bontea(n. 1890, Albești – 1965, București), inginer agronom, profesor universitar. Între anii 1920-1930 este conferențiar-administrator al fermei didactice de la Ezăreni, activitatea de cercetare având ca rezultat crearea unui nou soi de porumb. A fost conferențiar al catedrei de Economie rurală a Universității din Iași(1930-1938) , a funcționat ca profesor de economie rurală la Facultatea de Agronomie din Chișinău(1938-1940), profesor de contabilitate și taxațiuni agricole al Facultății de Agricultură din București(1940-1948), profesor de statistică și evidență contabilă Institutul de Agronomie “N. Bălcescu” din București. Publică lucrări în volum, manuale, articole, studii, comunicări în reviste de specialitate.
Petre Brânzei(n. 1916, Țibănești – m. 1985, București), medic psihiatru, profesor universitar. În domeniul cercetării științifice sunt cunoscute și apreciate peste 220 de lucrări, studii, manuale de psihiatrie, incluzând cercetări de neurofiziologie normală și patologică, de neurologie clinică, de endocrinologie dar mai ales de psihiatrie și epidemiologie a bolilor mintale. A fost membru al mai multor societăți științifice internaționale din Canada, Franța, Belgia, din 1975 a fost colaborator și expert în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății. Membru post-mortem al Academiei Române.
Petre Bulgăraș(n. 1885, Bârlad – m. 1939, Iași), pictor. Absolvă în 1909 Școala de Belle-Arte din Iași, completându-și studiile la Paris. Întors în țară începe o muncă asiduă de atelier, devine pictorul favorit al Casei Regale, participă la saloanele oficiale ale Ateneului Român. Peisaje, flori, predominant portrete, acestea sunt temele predilecte, lucrările sale se regăsesc în colecțiile Muzeului de Artă al României, ale muzeelor Ploiești, Galați, Brăila, Craiova, Arad. A fost directorul artistic al publicației “Ilustrațiunea națională”.
Ștefan Ciubotărașu (n. 1910, Lipovăț – 1975, București), actorul care „a prins gustul de otravă dulce al teatrului”. Când vorbim despre Ștefan Ciubotărașu ne gândim la scriitorul dar mai ales la actorul celor 300 de roluri. Cea mai cuceritoare trăsătură a jocului său e o extraordinară mobilitate care îi dă posibilitatea să se exprime în cele mai diverse modalități și să joace o gamă de roluri atât de variate de la comedia farsă până la tragedia patetică. În decursul anilor a realizat o galerie de mari creații actoricești, atât în teatrul românesc cât și în film identificându-se cu Tudor Șoimaru din „Neamul Șoimăreștilor”, Luca din „Azilul de noapte”, Mogârdici din „Luceafărul”, Ion Creangă din filmul Elisabetei Bostan, Octavian Sabin din „Străinul”.
Constantin Chiriță(n. 1925, Bănești – m. 1991, Konigswinter), prozator, scenarist. Funcționează ca redactor la diferite publicații literare și politice. Debutează în 1949 cu un volum de nuvele, publică romane inspirate din viața muncitorilor din marile uzine. Este scriitor de proză de aventuri pentru copii și tineret, cunoscut pentru romanul său “Cireșarii”(în cinci volume), ecranizat în 1970 ca serial de televiziune. Romanul a generat un fenomen la nivel național, în întreaga țară înființându-se cluburi cu numele Cireșarii, în cadrul cărora s-au organizat expediții și excursii cu caracter științific, destinate copiilor de vârsta personajelor. Alături de “Toate pânzele sus!” a lui Radu Tudoran, “Cireșarii” a fost unul din romanele favorite ale adolescenților români.
Theodor Codreanu(n. 1945, Sârbi), critic literar, prozator, publicist. Debut critic în “România literară”(1969), debut ca prozator în “Convorbiri literare”(1970). Debut editorial cu romanul “Marele zid”(1981, premiul pentru debut al Editurii Junimea), urmat de multe alte volume precum “Eminescu – dialectica stilului”. “Modelul ontologic eminescian”, “Istoria Hușilor”, “Dubla sacrificare a lui Eminescu”, “Controverse eminesciene”. Este un ınnoitor al eminescologiei, apreciat ca atare de Edgar Papu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Mihai Cimpoi, Teodor Pracsiu.
Al. I. Cuza(n. 1820, Bârlad – m. 1873, Heidelberg), Domnul Unirii Principatelor Unite, om politic de stat, militar de carieră. A avuun rol important și mari merite în revoluția română de la 1848, este unul din fruntașii mișcării naționale, principalul opozant al autocratismului lui M. Sturdza. Prin alegerea sa ca domn al Moldovei și al Țării Românești se realiza unificarea celor două provincii sub numele de Principatele Române. În timpul domniei sale(1859-1866) a avut o activitate reformatoare, menită să creeze instituțiile României moderne.
Elena Cuza(17 iunie 1825, Solești – 2 aprilie 1909, Piatra Neamț), prima doamnă a Principatelor Române, ca soție a lui Al. I. Cuza. Odată cu alegerea lui Cuza ca Domn, noul său statut îi oferă prilejul de a se implica în ajutorarea celor celor aflați în dificultate. Donează sume importante pentru construirea de clădiri care să ofere adăpost și educație copiilor abandonați sau fără posibilități. Sub patronajul său ia ființă și începe să funcționeze(1863) Azilul “Elena Doamna” din București. Se implică în conceperea Legii învățământului primar obligatoriu și gratuit. Revenirea în țară(după moartea domnitorului) înseamnă continuă activitate de binefacere, înființând Spitalul din Piatra Neamț, băile populare din același oraș, Spitalul de caritate din Iași, având în plan și înființarea unei maternități în Galați.
Ion Dimitriu-Bârlad(n. 1890, Bârlad – m. 1964, București), artist plastic, sculptor, monumentalist și desenator. S-a afirmat ca autor de monumente ale eroilor din primul război mondial, dar și prin numeroase busturi dedicate unor personalități ale științei și culturii românești(Maiorescu, Pârvan, Creangă, Eminescu, M. Viteazul, Bălcescu, etc.). A expus în expoziții personale sau de grup, a obținut numeroase distincții în țară și străinătate.
Constantin Didilescu(n. 1909, Dănești – 2005, Vaslui), institutor, dirijor de coruri și orchestre, publicist. Profesor de violină(1927), institutor(1930-1941), conducător de formații corale și orchestrale la Palatul Copiilor din municipiul Vaslui(1945-2000). A organizat ansamblul “Izvorașul” în 1945 obținând numeroase medalii la diferite concursuri. Generații de copii au crescut și au cântat sub bagheta dirijorului “Izvorașul”, evoluând în splendide spectacole în țară și în străinătate. Activitatea publicistică este reprezentată de articole, studii pe teme pedagogice și psihologie școlară. Cetățean de onoare al orașului Vaslui(1999).
Gheorghe Focșa(n. 1903, Șuletea – m. 1995, București), etnografi, muzeograf, conferențiar universitar. Își începe cariera universitară ca asistent la sociologie(1940-1947), conferențiar la Institutul de Arte Plastice(1950-1953, 1966-1974), iar între anii 1948-1978 este directorul Muzeului Satului. Colaborator a numeroase reviste literare și de specialitate, autorul lucrărilor “Mentalitatea satului Moișeni din Țara Oltului”, “Aspecte spirituale ale civiliza[iei țărănești”, “Muzeul Satului din București”, etc.
Gugiuman Ion(4 decembrie 1909, Huși – m. 30 noiembrie 1990), geograf, profesor universitar. Studii universitare, doctorat(1943) cu teza “Depresiunea Huși”, îmbrățișează cariera universitară, obținând titlul de doctor docent. Preocupări importante în domeniul geografiei fizice și economice, este autor a peste 127 de lucrări geografice la care se adaugă zeci de articole și studii universitare, monografii. Cunoscut și admirat orator, susținând conferințe științifice la Radio sau cadrul manifestărilor de specialitate. A întocmit ghiduri turistice. A trecut prin toate funcțiile administrative și științifice ajungând președinte al Societății de Științe Geografice din România, filiala Iași, decan al Facultății de Geografie a Universității din Iași.
Stan Golestan(n. 1875, Vaslui – m. 1956), compozitor și critic muzical. Va fi profesor la „Școala normală de muzică” din Paris, secretar general al „Confederației internaționale a criticii dramatice și muzicale”. Opera componistică se concretizează în sonatine, sonate, lieduri, valsuri, diferite piese muzicale. Stan Golestan stă alături de cei mai de seamă compozitori din veacul trecut, precum și de la începutul veacului nostru. George Enescu, aparținând aceleiași generații, spunea: „nu numai că e sublim, dar te face să înțelegi totul. E mai savant decât toată muzica așa-zisă savantă, și asta într-un fel inconștient, e mai melodic decât orice melodie, dar asta fără să vrea, e mai duios, ironic, vesel, grav”.
Nicolae Hortolomei(n. 1885, Huși – m. 1961, București), medic, profesor universitar. A desfășurat o prodigioasă activitate științifică abordând în cercetările sale numeroase domenii ale chirurgiei, cu deosebire ale chirurgiei urologice, gastrice și cardio-vasculare. În 1953 a făcut pentru prima oară în România operația de stenoză mitrală la om. A lăsat o valoroasă operă științifică, relevată în peste 300 de lucrări de specialitate, studii, comunicări, rapoarte. S-a numărat printre coordonatorii monumentalului “Tratat de chirurgie”(5 volume, 1955-1959). A fost membru titular al Academiei de Științe Medicale din România, membru al Academiei de Chirurgie din Paris, al Societății Internaționale de Urologie, al Asociației Franceze de Chirurgie, membru titular al Academiei Române(1948).
Ernest Juvara(n. 1870, Bârlad – m. 1933, București ), medic chirurg, profesor universitar. La nici 20 de ani, i se încredințează post de preparator și ocupă prin concurs postul de extern al Spitalelor din Paris. La 25 de ani obținea doctoratul în medicină și chirurgie, lucrarea sa de doctorat primea premiul Facultății de Medicină din Paris. Se va întoarce în țară practicând chirurgia atât la București cât și la Iași, predând în cadrul Catedrei de anatomie topografică ale facultăților de medicină din cele două mari centre universitare. Este cunoscută contribuția sa la constituirea Societății de Chirurgie, fiind secretar general al societății, secretar de redacție al Revistei de Chirurgie. În 1911 este primit în Societatea Națională de Chirurgie din Paris și Societatea Chirurgilor din Paris. Este inclus în calendarul de aniversări și comemorări UNESCO.
Constantin Motaș(1891-1980), zoolog, profesor universitar la Iași și București. Este profesorul care a ținut primul curs de hidrologia și piscicultură din țara noastră. A condus Muzeul de Istorie Naturală din Iași și Stațiunea marină de la Agigea. A fost primul președinte al Comisiei Monumentelor Naturii pentru Moldova, luptând pentru realizarea unei mari rezervați naturale în Moldova și Agigea. A devenit director al Muzeului de Istorie Naturală “Gr. Antipa”, a condus din 1949 Institutul de Speologie “Emil Racoviță”. Preocupările sale științifice au cuprins cercetări în domenii ale biologie, zoologie generale și aplicate, hidrologiei, ecologie, istoriei biologie, ocrotirii naturii. S-a bucurat de o largă recunoaștere internă și internațională, fiind membru al unor importante organisme științifice din țară și străinătate. Membru titular activ al Academiei Române.
Neculai Macarovici(12 aprilie 1900, Negrești – 26 iunie 1979, Iași), geolog, profesor universitar. 1939 este anul în care susține teza de doctorat în științele naturale, specialitatea geologie, iar în 1956 obține titlul de doctor docent. Profesor la școli din Târgu-Frumos, Vaslui, Iași, profesor universitar la universitatea ieșeană din 1952, director al Muzeului Național de Istorie Naturală din Iași(1948-1969). Elaborează cursuri destinate ridicării nivelului de pregătire al studenților, efectuează cercetări privitoare la geologia și paleontologia Sarmațianului din Podișul Moldovenesc, a avut preocupări în domeniul geologiei economice, hidrologiei, a fost primul care a intuit posibilitatea prezenței hidrocarburilor în zona de platformă continentală a Mării Negre. S-a numărat printre membrii fondatori ai revistei americane Malacologia, fiind membru activ al Societății Internaționale Unitas Malacologica Europaca(cu sediul la Basel), membru activ al Societății de Geologie din București. Membru corespondent al Academiei Române(1974).
Miron Cătălin Petru(n. 1970, Vaslui), cercetător în domeniul fizicii, doctor în fizică. Termină liceul în 1989 la clasa speciala de matematică-fizică a Liceului „Mihail Kogălniceanu” , absolvă Facultatea de Fizică a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Remarcându-se ca un student eminent și cercetător în domeniul fizicii corpului solid și al fizicii teoretice, a obținut o bursă de studii în Franța la Ecole Normale Superiore din Lyon, unde obține licența. După susținerea tezei de doctorat(sub îndrumarea lui Marc Simon, Paul Morin cercetători științifici la Universitatea Paris) i se conferă titlul de doctor în științe(1997). Va continua postdoctoratul la aceeași instituție de renume, parcurge un al doilea în Suedia la Laboratorul Max al Universității LIND. A publicat peste 100 de studii și articole, comunicări științifice în diferite reviste de specialitate din străinătate. Activ participant prezentând lucrări la congrese, conferințe, seminarii internaționale(Franța, SUA).
Mihai Negură(n. 1880, Vaslui – 1944), inginer, deputat, senator de Vaslui în Parlamentul României(1922-1936), a deținut funcții mari în mai multe guverne liberale fiind subsecretar de Stat la Ministerul Domeniilor și Agriculturii, Ministerul Cooperației. A ajutat foarte mult județul Vaslui prin repartizarea unor fonduri substanțiale și a donat personal 37 milioane lei. A apărat în Parlament drepturile țăranilor, a făcut parte din Comitetul de inițiativă a ridicării în orașul Vaslui a Monumentului Eroilor Neamului din Cimitirul „Eternitatea”(1926). A contribuit la înființarea camerelor de comerț și industrie din țară.
Costache Olăreanu(n. 1929, Huși – m. 2000), scriitor. Debut literar în revista liceului “Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște, membru al grupării literare de aici cunoscută sub denumirea “Școala de la Târgoviște”. După terminarea Facultății de Filologie din București funcționează în Ministerul Educației și Învățământului până la pensionare. Din 1955 face parte din Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor din România, după 1990 este director general în Ministerul Culturii, director al Editurii Fundației Culturale Române. Autor a numeroase volume de proză, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor(1980).
Adrian Porumboiu(n. 1950, Buzău), arbitru român, observator federal, economist, om de afaceri. În 2008 avea să fie decorat cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a în semn de înaltă apreciere pentru rezultatele remarcabile obținute în competițiile sportive interne și internaționale. Retras din activitatea sportivă se dedică afacerilor, numele său fiind asociat cu activități în cultura cerealelor, obținerea de uleiuri vegetale, morărit și panificație, turism, construcții.
Dinu Popovici(n. 1925, Vaslui) a fost cunoscut doctor în științe medicale, cardiolog, om de știință. Școlit la Liceul „Mihail Kogălniceanu”, promoția 1944, va urma Facultatea de Medicină, se va specializa la Moscova, Paris, Anvers. A fost membru corespondent al Societății Medicale din Paris, membru al Fundației Eugen Hertage din Anvers, cardiolog renumit la Institutul de Endocrinologie din București, publicând de-a lungul vieții peste 100 de lucrări științifice.
Victor Ion Popa(1895, Bârlad -1946, București), scriitor, dramaturg, regizor de teatru. Publicist, actor, caricaturi, colaborator la o multitudine de reviste și ziare, pedagog, iată câteva îndeletniciri practicate pentru subzistență după terminarea studiilor liceale. Cursurile universitare vor fi întrerupte din cauza războiului. Ajutor de pictor, șef mașinist, director de scenă la Teatrul Popular din București, simplu angajat al Teatrului Ventura, Teatrului Muncitoresc, desfășurând activitate didactică la Academia de artă cinematografică din București, un parcurs profesional greoi și zbuciumat. Scriitor prolific, autor de romane, nuvele, povestiri, piese de teatru. Realizează traduceri din literatura universală, publică și cursuri, caiete de regie, antologii, caricaturi, desene în volume. Rămase în manuscris volume de teatru, proză, versuri. Piesă “Ciuta” a fost premiată de Asociația Criticilor Dramaturgi(1921), iar în 1923 primea premiul “Caragiale”.
Ștefan Procopiu(n. 1890 – m. 1972, Bârlad), membru corespondent(1948), membru titular(1955) al Academiei Române, fizician, profesor universitar. El este cel ce a calculat valoarea magnetonului teoretic, cunoscut sub numele de „magnetonul Bohr-Procopiu”. A fost profesor la Catedra de gravitate, căldură și elasticitate a Universității din Iași, fiind primul decan al Facultății de Electrotehnică a Politehnicii ieșene dar și decan al Societății de Științe din Iași. Autor de cursuri, de studii științifice în domeniul magnetismului, electricității, căldurii, opticii(peste 160 de lucrări). În 1930 descoperea un nou fenomen fizic, numit mai târziu „efectul Procopiu”. A contribuit la întocmirea hărților magnetice ale României, descoperind anomalii magnetice în Moldova, pe linia Iași-Botoșani. A fost „doctor honoris causa” al Institutului Politehnic Iași și in doua rânduri desemnat in comisia pentru recomandări la Premiul „Nobel”.
Vasile Rășcanu(n. 1885, Ogoiești – m.1980), medic, fiziog, profesor universitar. A condus Institutul de Biologie Generală și Aplicată a Filialei Iași a Academiei Române. Timp de 50 de ani în calitate de conducător al spitalelor clinice din Iași a asigurat desfășurarea activității prin construirea de noi clinici și reamenajarea generală a ispitelor distruse de război. Mulți ani președinte al Societății de Medici și Naturaliști din Iași, contribuind la crearea acestui organism de veche tradiție și la îmbogățirea bibliotecii cu un număr impresionant de volume de specialitate. În activitatea de cercetare a abordat o gamă variată de domenii fundamentale ale medicinii și biologie. Membru titular al Academiei Române.
Iuliu Rațiu(n. 1930, Târzii – m. 2009, București), scriitor, textier, scenarist. A lăsat literartură(proză, povestiri, schițe, romane, eseuri, însemnări de călătorie, piese de teatru, scenarii de film românesc) închinate în exclusivitate vârstelor fragede. Redactor al câtorva reviste binecunoscute celor ce au crescut abonându-se la Cutezătorii, Luminița, Licurici, Spiriduș, Top Junior, Luceafărul copiilor.
Constantin Tănase(n. 1880, Vaslui – m. 1945, București), actorul ce avea să devină reputat interpret de revistă. Cu umorul său optimist ce se revărsa și în viață și pe scenă, Tănase a lăsat în urma sa artă inspirată direct din realitatea cotidiană, fiind întemeietorul teatrului românesc de revistă închegat, modern completând cupletul, sceneta, canțoneta cu dans, balet, muzică, montări fastuoase. Toate acestea pe scena Teatrului Cărăbuș(înființat în 1919) sau în turnee prin țară și străinătate. Au rămas în tradiția teatrului jocul lui viu, de un firesc desăvârșit, ironia supărătoare cu care lansa gluma naivă sau cu substrat politic.
Nicolae Tonitza(n. 1886, Bârlad – m. 1940, București), pictor, caricaturi, litograf, gravor, ceramist, grafician, cronicar de artă. Considerat pictor copiilor, are o operă diversă, personală, strălucitoare, expresivă, caldă în culori arzătoare și directe. Colaborator al ziarelor epocii sale, a luptat prin artă și scris pentru condiția artistului în societate. Rector al Academiei de Arte Frumoase din Iași.
Gheorghe Vrânceanu(n. 1900, Valea Hogei – m. 1979, București), matematician, profesor universitar. Este creatorul școlii românești de geometrie diferențiază, s-a ocupat de problema spațiilor geometrie în care a introdus concepte noi. Autor de cursuri universitare, lucrări științifice din domeniul matematicii. Profesor al Facultății de Matematică a universității bucureștene, director adjunct al Institutului de Matematică al Academiei, membru corespondent(1948) și titular(1955) al Academiei Române. Doctor honoris causa al Universităților din Bologna și Iași.
Trebuie să înțelegem că materialul de anul acesta aduce în atenția cititorului doar o mică parte(matematic exprimându-ne 5%) din vasluienii care fac cinste locurilor natale, realizările tuturor meritând a fi amintite mai des. Subliniem încă o dată că impresionant este numărul vasluienilor de excepție ce au produs valoare în diverse domenii ale culturii și științei, sunt sute de personalități pentru a căror elogiere am avea nevoie de un număr însemnat de pagini. Cum nu e posibil, nu rămâne decât sincera invitație la lectură în spațiile bibliotecii noastre, păstrătoare a unui valoros tezaur documentar.
Mihaela Ochianu – Biblioteca Județeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui
Bibliografie: Vasilica Grigoraș – Fragmente de spiritualitate românească(Editura Oscar Print, București, 2001); Traian Nicola – Valori spirituale vasluiene : biobibliografii(Muzeul Județean Vaslui, 2001; Traian Nicola – Valori spirituale tutovene(Primăria Municipiului Bârlad, 2001);Aurel Zugravu, Petre Iosub, Ion Al. Angheluș – File de monografie(Întreprinderea Poligrafică Iași, 1973); Aurel Zugravu, Petrea Iosub – Vaslui: monografie(Editura Sport-Turism, București, 1980); Petru Necula, Mihai Ciobanu – Dicționarul personalităților vasluiene(Editura Cutia Pandorei, Vaslui, 2001); Mihai Ciobanu, Alexandru Andronic, Petru Necula – Cronica Vasluiului : documente, locuri, oameni, fapte(Publirom, 1999); Bran Dumitru, Aurel Zugravu, Bauman Ion – Schiță monografică a orașului Vaslui(Comitetul Județean de Cultură și Educație Socialistă Vaslui, 1975)
