Uneori, plecarea unui om ne face să înțelegem mai bine cât de mult a însemnat pentru noi. Cu profundă tristețe ne luăm rămas-bun de la distinsa doamnă profesoară Madan Maria, o colegă și o prietenă pe care am prețuit-o și pe care nu o vom uita niciodată. Viața sa a fost un adevărat drum al demnității, al curajului și al perseverenței.
A făcut parte dintre primele promoții de absolvente ale Liceului Ortodox de Fete din Vaslui și a visat să devină medic. A urmat doi ani de medicină la Iași, însă vremurile după 1944 i-au întrerupt acest drum. A avut însă puterea să o ia de la capăt. A luptat, a muncit și a reușit să-și croiască un nou destin: a absolvit Facultatea de Drept și, apoi, Facultatea de Filologie – Limba Franceză.
A revenit, parcă în mod firesc, la școala care îi marcase tinerețea, devenind profesoară de limba franceză la #Liceul Industrial Nr. 2 din Vaslui, urmașul #Liceului Ortodox de Fete, astăzi #Colegiul Economic „Anghel Rugină”.
A fost un dascăl adevărat. Bună, exigentă, cultivată și atentă la elevii săi, s-a bucurat de respectul și prețuirea celor pe care i-a întâlnit de-a lungul anilor, atât la catedră, cât și în cancelarie.
Pentru noi, colegii și prietenii săi, va rămâne și doamna profesoară care ne făcea să uităm de grabă atunci când începea să povestească. O ascultam vorbind despre liceul de altădată, despre uniformele școlare, despre profesori, despre rigoarea și exigența unei alte epoci. Și, de fiecare dată, ne doream ca pauza să țină mult, mult de tot… Astăzi, acea voce a tăcut pentru totdeauna.
Au rămas însă poveștile ei, chipul și felul ei de a fi, amintirea unei doamne care nu s-a lăsat învinsă de vremuri și care și-a construit, cu trudă și demnitate, propriul drum în viață. Domnule ing. #Madan Mihai, în fața unei asemenea pierderi, cuvintele sunt prea puține.
Vă transmitem întreaga noastră compasiune și sincere condoleanțe. Să vă fie mângâiere gândul că mama dumneavoastră a lăsat în urmă nu doar o familie care a iubit-o, ci și generații de elevi, colegi și prieteni care o vor purta în suflet. Iar noi, cei care am cunoscut-o îndeaproape, vom păstra cu recunoștință un loc pentru dânsa în amintirea noastră.
Poate că, de acum înainte, când ne vom întâlni și ne vom aminti de vremurile de altădată, vom simți că dânsa este încă între noi, povestindu-ne, cu răbdare și cu acel farmec al său, despre liceul de odinioară.
Uneori, oamenii pleacă, dar poveștile lor rămân. Iar cât timp cineva își amintește, nimeni nu pleacă de tot. Dumnezeu să o ierte, să-i odihnească sufletul în pace și lumină și să-i mângâie familia îndurerată!
Cu profundă prețuire și recunoștință, foștii colegi de cancelarie și prietenii din Vaslui, prin profesorii Anușca-Doglan Elena și Nicolae Ecaterina.
