În comuna Iana, sărbătoarea Bobotezei păstrează o regulă nescrisă transmisă din generație în generație: mai întâi sunt „botezate” animalele, apoi oamenii. În fiecare an, pe 6 ianuarie, localnicii respectă cu sfințenie obiceiul cunoscut sub numele de „Iordanul Cailor”.
Pentru țăranul de altădată, calul nu era un simplu animal de companie, ci adevăratul „motor” al gospodăriei. Fără ajutorul lui, munca câmpului devenea imposibilă, iar traiul familiei era pus în pericol.
Credința populară spune că, în ziua de Bobotează, apa sfințită – Agheasma Mare – are puterea de a proteja animalul de boli și de accidente pe tot parcursul anului.
Caii sunt țesălați până când blana le lucește, iar coamele sunt împletite cu benzi roșii și ciucuri, roșul fiind singura culoare despre care se crede că alungă deochiul.
Preotul iese în fața bisericii și stropește caii cu agheasmă, folosind un mănunchi de busuioc ud. În acel moment, stăpânii cred că animalele primesc puteri sporite și binecuvântare pentru întregul an.
„Iordanul Cailor” este una dintre puținele tradiții în care biserica acceptă tacit o practică cu rădăcini precreștine, asociate cultului cavalerilor traci, recunoscând importanța vitală pe care calul a avut-o și o are în viața comunității rurale.
